Cu toate ca este stangaci pe alocuri, filmul lui Paul Weitz ne pune sa reflectam asupra deciziilor luate si deciziilor ce le vom lua in viitor.

Admission poate fi cu greu catalogat drept un film al genului de comedie, îndreptându-se mai mult spre o dramă condimentată cu puțin romantism și câteva situații comice.

Poate ca tocmai simplitatea peliculei face din “Admission” ceva mai mult decat o comedie romantica, o comedie unde glumele nu apar prea des, dar cand o fac, amintesc de stilul umorului britanic.

Vorbindu-le potentialilor studenti despre secretul unei aplicatii reusite, Portia le spune ca apreciaza si cauta sa descopere pasiunea in fiecare aspirant. Am cautat-o si eu in acest film, dar n-am gasit-o nicaieri…

Filmul este unul comercial, însă cu un final ușor diferit față de filmele cu care am fost obișnuiți. Regia lui Weitz nu pare a fi una extraordinară, ci chiar mediocră, iar dacă acest film va avea succes, va fi datorită actorilor cunoscuți și a scenariului lui Karen Croner, adaptat după romanul cu același nume aparținând lui Jean Hanff Korelitz.

Admission este un film ok, care iti ofera o experienta cinematografica ok si care te face sa te simti ok, dar cam atat.