un produs modificat genetic emfatic și inevitabil patetic, dar digerabil ca structură.

nota 10 din acest articol nu este data calitatii filmului (pentru ca filmului, luat ca simplu film, nu trece de 7) ci prestatiei unui super erou de care sa fii mandru si in care sa crezi, tu sau copilul din tine. Iar “The Amazing SpiderMan” ghiciti ce face? Da, pune acel “Amazing” in titlu. Si la propriu, si la figurat.

te emoţionează, te amuză, te ţine în tensiune şi te face să te ataşezi de Noul Spider-Man şi chiar să ţi se pară… uimitor.

După premieră, s-a zis imediat că noul Om-Păianjen ar fi lipsit de personalitate. Eu vă spun că are una, doar că e posibil să vă deranjeze că e împrumutată: spre exemplu, scenariştii se chinuiesc să scoată o frază echivalentă cu „o dată cu puterea vine şi o imensă responsabilitate”, şi le iese ceva de genul „dacă poţi face ceva, atunci trebuie s-o faci”. La o adică, tot pe acolo.

Uimitorul Spider-Man este, intr-adevar, uimitor. Bineinteles ca avem aici toate cliseele de care nu se poate lipsi niciun blockbuster american, dar, in mod surprinzator, acestea se leaga bine, fara sa deranjeze prea tare si fara sa devina stridente.

pur și simplu, mi-a plăcut filmul și îi iubesc cu adevărat pe Peter, Ben, mătușa May, Gwen Stacy și pe Căpitanul Stacy. În momentele sale bune, strălucește și mă face să zâmbesc tâmp ca o maimuță.

Dacă reușești să treci peste sentimentul că totul este prea familiar, atunci acest film cu supereroi este unul câștigător – având momente impresionante de acțiune și, în același timp, momente care-ți ating latura sensibilă.

Acesta este un film cu supereroi bine făcut, care vine într-o perioadă când filme cu supereroi bine făcute nu sunt chiar greu de găsit.

Dacă deja ai văzut jumătate de duzină de filme cu supereroi, și rezultatele de la box-office sugerează că ai văzut, atunci ai văzut și tot ce are de oferit The Amazing Spider-Man.

Regizorul Marc Webb este cunoscut pentru comedia sa romantică (500) Days of Summer, iar acesta este un Spide-Man mai ”feminizat” și mai sentimental.

acest Spider-Man seamănă cu unul dintre acele inutile update-uri de software, fiind mai mult un Spider-Man 1.5 decât un nou Spider-Man.

Garfield și Stone sunt suficient de buni pentru a ne face să nu simțim lipsa predecesorilor, dar te-ai putea întreba unde ești tu, Doc Ock, acum, când chiar avem nevoie de tine.

Nu prea înțeleg de ce Spidey a avut nevoie de un nou film, dar The Amazing Spider-Man are calitățile sale. Andrew Garfield și Emma Stone sunt excepționali iar regizorul Marc Webb a realizat un Spider-Man care-ți ajunge la inimă.

The Amazing Spider-Man poate fi văzut și ca primul film de box-office, de mare buget, cu multă acțiune, realizat după un comic-book, care, în același timp, este și un coming-of-age indie.

Tehnic vorbind, The Amazing Spider-Man este un remake după Spider-Man-ul (2002) lui Sam Raimi, dar nu asta de interesează. Acesta este un film mult mai profund, iar scenele de acțiune sunt mult mai ușor de urmărit în spațiu și timp.

Acest film are o problemă majoră care nu poate fi trecută cu vederea: acel sentiment că l-am mai văzut o dată.

Ca un fan al benzilor desenate și al lui Spidey, în special, cum de a reușit să mă plictisească atât de mult noua sa reîncarnare pentru marele ecran?

Binecuvântat cu niște interpretări impresionante din partea lui Garfield și a lui Stone, The Amazing Spider-Man este o adaptare rară după un comic-book care este mai bună la a examina relațiile romantice decât calitățile super-eroului.

Acest reboot satisfăcător aduce un Spidey mai întunecat, o poveste romantică mai puternică și un umor mai bun.