“Big Eyes – Ferestrele sufletului” se vrea un film biografic, curat, frumos si in mare masura reuseste sa fie.

Este simplu de inteles si usor de expus fara excese dar Tim Burton incearca sa-si arata afectiunea pentru Margaret Keane si reuseste sa ofere o poveste atragatoare dar care nu satisface asteptarile.

Big Eyes este cel mai intim și subtil film al lui Tim Burton de la Ed Wood.

În ciuda schimbărilor bruște de ton și de ritm, filmul lui Burton este un tribut emoționant al dorinței arzătoare din interiorul oricărui artist de a se exprima indiferent de ceea ce crede lumea din jur.

Povestea în sine este fascinantă… ceea ce ajută, iar interpretarea meticuloasă a lui Amy Adams este frumoasă și emoționantă.

În Big Eyes, sinceritatea artistului face față cu brio criticilor, iar viziunea sa triumfă asupra promovării fraudulente.

O dramă plină de narațiune pur și simplu nu este punctul forte al lui Burton.

Acest portret al unei femei aflată la limita – succesului, a reprimării, a supunerii, a răzvrătirii – nu este realizat complet.

Revenirea în formă a lui Burton, un film care se aseamănă mai mult de Edward Scissorhands sau Ed Wood, filme cu buget redus, care nu au fost memorabile pentru un anumit aspect artistic, ci mai mult pentru personajele lor cu iscusință construite.

Big Eyes este o dramă antrenantă, provocatoare și deseori intuitivă despre subiectul artei. Totuși, este umbrită de o abordare neregulată.

Revenirea lui Tim Burton la povești inspirate din viața reală este antrenantă, dar cu multe probleme.

Studiul lui Burton despre cazul ciudat al soților Margaret și Walter Keane este o comedie neagră amuzantă, care dramatizează întrebările relevante despre clișeele sexuale și dreptul artistic de autor.

O privire agilă, frumos montată a ciudatului cuplu Keane.