0
14 septembrie 2010
 
 

Europolis – un nou film românesc premiat


Europolis, singurul film românesc prezent la Festivalul de film de la Montreal, a fost recompensat cu Menţiunea specială a juriului pentru lungmetraj de debut.
Cele trei mari premii ale acestei categorii au revenit filmelor: Amore Liquido (Liquid Love), în regia lui Mario Luca Cattaneo (Italia) – Zenith-ul de Aur; Contre-Mouvement, de Andrey Stempkovsky (Rusia) – Zenith-ul de Argint; Le Sentiment De La Chair, regizat de Roberto Garzelli (Franța) – Zenith-ul de Bronz.

„Europolis este un eastern balcanic inspirat din universul fantastic al prozei lui Mircea Eliade” spune regizorul Cornel Gheorghiță. Unul dintre membrii juriului, Marie-Catherine Marchetti, a adăugat: „Filmul ne încântă cu o narațiune vizuală originală, în același timp paradoxal clasică. El atinge o profundă umanitate conducând spectatorul, cu subtilitate, într-o lume magică, unică, proprie filmului”.

Filmul spune povestea unei familii din micul port al Sulinei şi cum viaţa membrilor acesteia se schimbă în momentul în care primesc o telegramă din Franţa. Astfel, Magdalena (Adriana Trandafir) şi fiul ei, Nae (Áron Dimény), află că Luca (fratele Magdalenei), pe care toată lumea îl ştia îngropat de mai bine de 50 de ani, în cimitirul de la marginea oraşului, tocmai a murit. Aşadar, Magdalena şi Nae trebuie să plece în Franţa pentru a lua în primire moştenirea. Ajunşi la celălalt capăt al continentului, pe malul Atlanticului, cei doi întâlnesc un bun prieten de-ai lui Luca – pe șamanul Ata, care le dezvăluie ultima dorință a acestuia înainte să moară. Moartea lui Luca le marchează drumul de întoarcere mai mult decât Magdalena și Nae și-ar fi putut închipui. „În această tranziție instabilă, sufletul întâlnește îngerii, vămile văzduhului, diavolii, îngerii păzitori”, explică regizorul.

Foto: FFM2010

Sicriul în formă de măgar, în care Luca este adus din Franța, a generat, la un moment dat, controversă în rândul spectatorilor. “În nordul României, la Săpânța, există un cimitir înscris în patrimoniul Unesco, unde un artist popular, Stan Ioan Pătraș, a inscripționat pe crucile din cimitir, cu umor și ironie, imagini și câteva cuvinte despre defunctul care zace în groapă. Sicriul din film este inspirat dintr-un obicei din Ghana ce a apărut prin anii 1950, unde un oarecare Ata Owoo a avut ideia să facă altfel de sicrie în locul celor cu care suntem obisnuiți. Așa cum și artistul popular din Săpânța a făcut-o la noi, pe cruci”, povestește Cornel Gheorghița. Totodată, sicriul în formă de măgar a fost ales dintr-un motiv practic. “Narco-traficanții din America de Sud folosesc deseori termenul de «măgar» sau «asin» pentru a-i desemna pe cei care trec drogurile cu avionul ascunzând marfa în stomac, fie ei oameni, șerpi sau alte animale. În film este vorba de transportul unei «comori». Pe de altă parte, măgarul este un animal curat și eu aveam nevoie de un suflet în film, de un suflet curat. Desigur ne putem duce și cu gândul la măgărița lui Balaam, cea care vede îngerul înaintea stăpânului ei, înaintea omului. Este, cred, curățenia sufletului ce-i permite să vadă mesagerul Domnului, puritate sufletească ce accentuează simțurile cunoașterii”, completează regizorul.

Adriana Trandafir şi Áron Dimény joacă alături de Elena Popa, Dorin Andone, Joseph Otteno, Petrică Nicolae, Adina Cartianu şi Ionela Nedelea. Scenariul a fost scris de Gheorghiţă, împreună cu Adina Dulcu şi Loïc Balarac, în timp ce imaginea este semnată de Ovidiu Mărginean.
Premiera în România va avea loc anul acesta, în noiembrie.



Articol scris de