Despre schimbările de la Institutul Cultural Român s-a scris mult în ultimele luni. La fel și despre schimbările pe care noua conducere dorește să le pună în practică. Nu voi intra, aici, într-o discuție care are mai mult de-a face cu politica decât cu cultura, ci voi vorbi despre faptul că dacă dorești să faci lucruri interesante, o poți face și fără să aștepți sprijinul instituțiilor oficiale.
Echipa care a conceput și a realizat Festivalul de film românesc de la New York în urmă cu 6 ani a creat acum Romanian Film Initiative, o organizație care în colaborare cu Film Society of Lincoln Center reinventează festivalul început în 2006. Noua titulatură este Making Waves, pentru că toți cei implicați doresc să ajute ca filmele românești să continue să facă valuri în rândul presei și al publicului din New York și, prin intermediul lor, în întreaga lume.
Mona Nicoară este una dintre persoanele care a văzut de aproape cum lucrurile au început să se schimbe la ICR New York, cum, înainte de 2006, activitățile organizate de Centrul Cultural Român de la New York „erau complet, aproape ridicol de separate de viaţa culturală, altminteri notoriu de vibrantă şi inclusivă, a oraşului”, după cum scrie într-un articol din Decât o Revistă.
„La ICR am apucat să aud critici de la New York Times, Variety sau IndieWire pronunţând expert nume ca Mungiu, Ciulei, Muntean, cu o precizie reverentă. Tot la ICR am apucat să văd actori americani fericiţi că citesc la prima mână o piesă de teatru proaspăt tradusă din română”, continuă Mona Nicoară în același articol, iar în AperiTIFF, suplimentul în limba engleză al Festivalului Internațional de Film Transilvania, regizoarea română adaugă:
„L-am văzut pe Richard Peña, program director al Lincoln Center Film Society și al New York Film Festival, lăudând cinema-ului românesc cu mult înainte ca alți critici de film din New York să știe cum să găsească Transilvania pe hartă.”
Am stat de vorbă și cu Mihai Chirilov, directorul artistic al Festivalului de Film Românesc de la New York și iată cum vorbește acesta despre influența pe care a avut-o ICR New York în ultimii 6 ani și despre cum a reușit să impună în lumea culturală new-yorkeză filmul românesc.
„Am avut șansa de a fi de la bun început ales de Corina Șuteu, director ICRNY la vremea respectivă, să lucrez pentru festival în calitate de director artistic și să propun o selecție reprezentativă de titluri, luînd în calcul publicul căruia ne adresăm – cel american. Am avut șansa de a lucra la fața locului cu o echipă extrem de eficientă și de creativă, preț de cîteva luni în fiecare an, înainte de festival – tocmai pentru a înțelege mai bine dinamica unui eveniment organizat în America, cu tot ce presupune el.
Am cunoscut personalități importante din industria americană de film, a căror prezență la edițiile anterioare a validat, o dată în plus, calitatea festivalului. Am avut satisfacția de a vedea coadă în stradă la filme românești, pe un frig crîncen, și săli pline.
Cred că o parte din succesul și recunoașterea de care se bucură filmul românesc în America se datorează nu numai valorii filmelor pe care le prezentăm acolo, ci și faptului că festivalul există și oferă platforma ideală pentru expunerea lor.”
Ce urmează? Making Waves, un proiect complet separat de ICR, dar realizat de aceeași echipă: Corina Șuteu – preşedinte, Mihai Chirilov – director artistic și Oana Radu, managerul festivalului. Însă, Making Waves are nevoie de susținere dacă dorește să țină pasul cu viața culturală efervescentă a New York-ului. În acest scop, a fost creată o campanie pe Kickstarter, pentru a strânge cei 20.000 de dolari necesari bunei-desfășurări a festivalului.
Noua ediție va avea loc în perioada 29 noiembrie – 5 decembrie iar Mihai Chirilov îl așteaptă cu speranța că nu va dezamăgi nici de data aceasta.
„Ceea ce spunea Alex. Leo Șerban în Dilema Veche despre prima ediție a Festivalului de Film Românesc de la New York, acum șase ani, se aplică, în mod providențial, și actualei ediții, organizate și reconfigurate în 2012 de Romanian Film Initiative: “Toţi ştim că nu sînt bani, dar, atunci cînd ai un proiect în cap şi entuziasmul de a-l duce la bun sfîrşit, găseşti şi banii! Totul este să ştii să decupezi acea nişă creativă care poate interesa oraşul-gazdă. Or, este clar că la New York – „Oraşul”, adică locul care dă tonul în materie de arte şi-n care există sute de evenimente beton în fiecare săptămînă – nu te poţi duce cu micro-evenimenţele vechi, artizanale, sleite şi obosite care nu interesează decît o mînă de nostalgici din diaspora!”
Nu știu în ce direcție va evolua noul ICR, dacă va privilegia acele manifestări obosite și sleite despre care vorbea Leo, și, sincer să fiu, nici nu mă interesează. Ce ne interesează este ca un proiect atît de temerar și de migălos construit în șase ani să nu se piardă din cauza unor răsturnări politice de situații exact în momentul în care a devenit un punct de reper în peisajul cultural new-yorkez, unde concurența e acerbă.
Sigur, a necesitat un travaliu impresionant de reconfigurare, fiind vorba de un proiect finanțat integral din fonduri independente, care va avea, în consecință, o structură diferită de edițiile anterioare, dar, sperăm noi, același impact.”
Până în prezent, 113 persoane au contribuit, în total, cu 8.888 de dolari la acest proiect. Mai sunt 22 de zile până la finalul campaniei.