Vineri a început cea de-a doua ediție a Festivalului de Psihanaliză și Film, despre care trebuie să mărturisesc că nu știam până anul acesta. Festivalul a fost iniţiat în 2012 de către criticul de film Irina-Margareta Nistor, ca o replică adaptată României a European Psychoanalytic Film Festival sau epff, organizat de Asociația Britanică a Psihanaliștilor și prezidat de regizorul italian Bernardo Bertolucci. Dar care e treaba dintre psihanaliză și film? Ei bine, se pare că cele două se completează foarte bine, epff fiind un forum de dialog între psihanaliști, profesori, cineaști, critici și public. Aceeași cultură a dialogului este promovată și în varianta noastră neaoșă, fiecare proiecție fiind urmată de o discuție la care participă invitați speciali și se face o mică disecție psihanalitică a ce s-a urmărit. Publicul este bineînțeles încurajat să intervină. Invitatul special al acestei ediții este Andrea Sabbadini, directorul epff, care a participat la discuțiile pe marginea filmelor Love Building și Sedus și abandonat de vineri. Speakerii confirmaţi în cadrul ediţiei sunt Prof. Vintilă Mihăilescu, Alin Gălăţescu, Dr. Cristian Andrei, Dr. Florian Predescu, Dr. Gabriel Diaconu şi psihanaliştii Laura Manu (Londra) şi Gianina Micu.
În prima zi de festival, am asistat doar la proiecția scurtmetrajelor, unde mi-a atras atenția Ela, Panda și Madam, un film de 30 de minute despre o tânără corporatistă care se grăbește să-și ducă bunica la mare pentru a fi a doua zi, la prima oră, înapoi la birou. Regizat de Andrei Răuțu, acest mediu metraj se bucură de o distribuție restrânsă , dar valoroasă: Elena Voineag , cunoscută ca VJ Ela în rolul tinerei cu programul încărcat, Tatiana Ikel, o mare actriță a Teatrului Național și mama lui Florin Piersic Jr., care face un rol savuros cu personajul Madam, bunica cea creativă și pusă pe șotii, și Cristi Popa, frumosul avocat care le ajută pe cele două cu schimbarea roții la mașină. La finalul proiecției, Irina-Margareta Nistor ne-a povestit că reacția spectatorilor cel mai des întâlnită este de a-și suna bunicile sau mătușile. Sunt de acord.
A doua zi de festival se anunță de reușită pentru că în program se află două filme premiate anul acesta la Cannes: Fruitvale Station, câştigător al Prix de l’Avenir Un Certain Regard, despre care am mai scris aici, și Like Father, Like Son, în regia lui Kore-eda Hirokazu, câştigător al Premiului Juriului la Cannes.
Filmul cel mai așteptat însă este cel din închiderea festivalului, care va fi proiectat în avanpremieră națională, urmând să intre pe marele ecrane de pe 29 noiembrie. Majordomul/ The Butler, în regia lui Lee Daniels, urmăreşte povestea unui valet care a lucrat la Casa Albă sub mandatele a 7 preşedinţi americani, pe parcursul a mai mult de 30 de ani. Este un film despre perspectiva unică a unui om asupra luptei pentru câștigarea drepturilor civile. Forest Whitaker interpretează rolul majordomului longeviv și există deja voci care îl plasează în cursa pentru premiile Academiei Amdericane de Film, după ce a câștigat Premiul Oscar în 2007 pentru rolul săi din Ultimul Rege al Scoției. Nominalizat la Oscar pentru Precious în 2010, Lee Daniels semnează regia, iar câştigătorul Premiului Emmy, Danny Strong (Game Change, 2012) semnează scenariul.
Festivalul de Psihanaliză și Film este realizat de FAMart, cu sprijinul Uniunii Cineaştilor din România. Le urez la cât mai multe ediții. Programul complet aici.
