Marvel are un numar impresionant de super-eroi in arsenal, iar de cativa ani incoace, in urma succesului filmelor Spider-Man si X-Men, a pornit un proiect urias de a-i pune pe cat mai multi pe marele ecran; unii insa sunt mult mai potriviti pentru tranzitia de pe banda desenata pe banda de film, in timp ce altii au mare potential sa para ridicoli. Iron Man a fost numai bun pentru ecran, Hulk si Thor au fost cam asa si asa, dar au facut o tranzitie chiar reusita, Captain America insa… hm.

Un film care te lasa cu un gust placut, de la care ai fi sperat un final mai exploziv (deh, Michael Bay ne-a invatat cu prea mult) si la finalul caruia apare si Samuel L. Jackson. De vazut.

Ce va plăcea foarte mult la aventurile Căpitanului? Aspectul lor! Această călătorie în trecut este excelent realizată, îmbinând aerul retro cu un suflu foarte modern, o combinaţie foarte inspirată ce-l va uimi de câteva ori pe spectator. Ştii încontinuu că te afli în anii ’40, dar scenografii şi specialiştii în efecte speciale deraiază frecvent, inventând fel de fel de dispozitive care cu siguranţă o să-ţi ia ochii. De la costumul Căpitanului la scutul lui, de la motocilete la trenuri, de la pistoale la cumplitele arme inventate de Schmidt, totul îţi lasă impresia că te afli într-un trecut alternativ, iar efectul este cât se poate de captivant.

Spre deosebire de multe dintre filmele care pun accentul pe efectele spectaculoase cu care pot incarca o poveste cu super eroi, Captain America mizeaza si pe inteligenta si pe umanitatea personajelor sale. Exista, bineinteles, multe scene cu batai, explozii si tot felul de alte ingrediente „wow!”, dar in acelasi timp regizorul Joe Johnston isi ia ragazul necesar pentru a da personajelor destula dimensiune si pentru a trata subiecte precum responsabilitatea care vine odata cu super puterile, ce inseamna a fi super erou sau pentru a lua peste picior patriotismul fals si fabricat – pe care insusi Captain America il promoveaza o buna bucata din film.

„Captain America” este o reamintire a cât de distractive obișnuiau să fie benzile desenate.

A fost o plăcere să realizez, odată ce a început „Captain America: The First Avenger”, că hey avem aici un film adevărat, nu o adunătură de nedeslușit de efecte speciale. Desigur că este plin de CGI. Dar, are grijă să fie un film bine conturat, exact ca un erou de care ne pasă.

În ciuda a tuturor costumelor inedite sau a scutului indestructibil, cea mai bună parte a filmului este cea în care povestea ni-l prezintă pe slăbuțul Steve.

Regizat de către Joe Johnston (The Rocketeer), filmul nu are nimic din ce nu ai văzut deja pe marele ecran, dar este definiția clară și competentă a ceea ce înseamnă un blockbuster adevărat.

Dacă ai văzut mai multe filme de Marvel Entertainment și ai supraviețuit cameo-urilor standard ale lui Stan Lee și aparițiilor obligatorii ale lui Samuel L. Jackson, în rolul lui Nick Fury, atunci e ok să simți că e de ajuns. „Captain America: The First Avenger” nu e filmul care să te facă să-ți schimbi părerea, dar are ceva ce altele nu au avut: pe Chris Evans în rolul principal.

În postura de ultim prequel Marvel, după două filme Iron Man și Incredible Hulk, înaintea premierei din vara viitoare a lui The Avengers, Captain America pare oarecum mult prea simplist.

Johnston ar trebui apreciat pentru stilul de modă veche adoptat în vremurile cinice în care trăim, în timp ce Marvel ar trebui criticată pentru campania de marketing cicnică adoptată.

Căpitanul nu-i perfect, dar e egalul lui Thor și cu mult mai bun decât Green Lantern: este cel mai bun supererou al acestei veri.

Captain America: The First Avenger este unul dintre acele filme rare de vară care oferă tot ceea ce a promis în trailere, dar asta-i cam tot ce oferă, ceea ce nu poate face din el, însă, un film prost.

Chiar dacă nu este un film slab, Captain America este afectat de lipsa elementelor necesare pentru a captiva imaginaţia publicului.

Acesta este un vis îndeplinit al iubitorilor de benzi desenate. Iubesc fiecare decizie luată în privința acestui film.

Este un film destul de bun, dar mi-a părut rău când mi-am pierdut entuziasmul pentru el pe parcurs. Povestea este simplă și directă; erou său nu este un suflet cu probleme ascunse, iar adversarul său nu este un personaj cu multe fațete. Așa că de ce a trebuit să-l facă de 125 de minute?

Lansat ca un nou succes pentru Studiourile Marvel, acest ultim film cu supereroi este extrem de distractiv, balansând perfect acţiunea cu caracterizarea personajelor, şi, de asemenea, bazându-se inteligent pe sentimentul de patriotism.

Filmul începe în forţă, conturând un erou credibil, dar, apoi, distruge tot ceea ce a creat prin prea multe clișee.

O poveste de dragoste forţată şi dialogurile searbede duce în jos filmul Captain America.

Chiar şi când priveşti un film cu supereroi trebuie să crezi, la un moment dat, că şi omul costumat poate fi în pericol, iar Captain America duce lipsă de aşa ceva. Momentele bune din film durează doar în perioada în care Evans face tranziţia de la om la supererou.

„Captain America” oferă o poveste sinceră despre un supererou.

Cu o regie mai provocatoare decât a lui Johnston, Captain America ar fi putut ajunge o poveste despre război care ar fi meritat să fie prezentată; în schimb, reprezintă doar un film de aventuri, care îi oferă lui Chris Evans şansa de a-şi arăta calităţile.

Un film plăcut, dar nimic mai mult de atât.

Captain America a fost creat cu câțiva ani după Superman și nu a fost realizat de Stan Lee, ci de Joe Simon și colaboratorul frecvent al lui Lee, Jack Kirby.
De departe cel mai bun lucru la Captain America: The First Avenger este faptul că – prin actorul principal și regizor – îmbină ambele aspecte care îl fac unic pe supereroul său și bine stabilit în universul Marvel.