Acest basm comic, amprentat de o disperare economică la zi, de sentimentul că, fie el ascendent sau descendent, cursul vieţilor noastre scapă tot mai mult controlului nostru raţional, e o contribuţie minoră la filmografia lui Porumboiu. Dar jucăuşenia sa împrospătează aerul acestei filmografii, care se rarefiase tare după un lungmetraj de ficţiune crispat (Cînd se lasă seara peste Bucureşti sau Metabolism) şi după un experiment încăpăţînat, dar neizbutit (Al doilea joc).

La “Comoara”, ca si la “Politist, adjectiv” faci o prostie daca pleci dupa jumatate de ora. Trebuie sa ai rabdare pana la final, si rabdarea iti va fi rasplatita.

În final, poate bătaia cea mai lungă a filmului e că avuţia cea mai căutată, pe care societatea o închipuie în aur, giuvaiere şi imensităţi palpabile, nu e decât o foaie de hârtie şi ceva noroc.

„Comoara” pare a semnaliza o schimbare de direcţie în cariera lui Corneliu Porumboiu: o preocupare mai redusă pentru îndrăzneli formale şi o insistentă căutare a unei simplităţi (mai puţin stimulante).

Filmul Comoara nu imi displace pentru ca pur si simplu nu prea are ce sa-ti displaca la el. E doar tipul de film in care pierzi 1 ora jumate pentru o chestie pe care o puteai vedea in 25 de minute, chestie care oricum nu iti aduce nimic nou. Nu e genial jucata, insa nimeni nu joaca slab. Drept urmare, nu te poti supara pe nimeni, dar nici nu-ti vine sa-i lauzi.

Săpând după o comoară este poate cea mai bună metaforă care descrie ce înseamnă să vezi filmele regizorului român Corneliu Porumboiu: trebuie să treci dincolo de suprafață, iar dincolo vei găsi ceva durabil.

Regizorul lui Police, Adjective, revine cu o surprinzătoare poveste optimistă.

Bine intitulat și execut cu pricepere, conducând la un final amuzant, neașteptat și fermecător, The Treasure confirmă statutul lui Corneliu Porumboiu de joker al Noului Val din cinemaul românesc.

În ultimele sale 10 minute, filmul se transformă într-o fabulă ironică, aproape magică, iar scena finală poate că este una dintre cele mai convenționale și izbitoare decizii luate vreodată de Porumboiu, dar chiar și așa rămâne unul dintre jucătorii-cheie ai Noului Val Românesc și mă bucur să văd că a revenit în formă.