Final Destination 5 (2011)

Desi producatorii au marketat filmul ca pe un horror dark (spre deosebire de filmul cu numarul 4) se pare ca nici de aceasta data nu le-a prea iesit. Pur si simplu unele scene par scoase din Tom si Jerry. Recunosc insa ca am stat cu destul de multe emotii in clipele in care asteptam “sa vina moartea” si ca, pentru cei care au vazut si celelalte parti, va fi un film interesant de vazut.
Per total Final Destination 5 este un film de vara, care te sperie dar mai mult te face sa razi si care iti arata, asa, alte cateva situatii in care poti sa mori daca ai un ghinion teribil.

Actorii nu stralucesc, sunt ceea ce vei gasi in filme de gen intotdeauna, dar se vede ca au pus suflet in jocul lor, lucru pentru care i-am apreciat. Regia mi-a parut OK: desi Steven Quale nu e unul dintre regizorii cu portofoliu, s-ar putea sa mai auzim de el pe viitor.

Final Destination 5 este un film destul de slab. Asta pentru ca se vrea a fi un film horror, dar din pacate nu reuseste decat sa fie oarecum gretos si pe alocuri amuzant. Fazele in care mor personajele sunt destul de sangeroase, dar fara suspans.

Mă aştept ca filmul să câştige mulţi bani la box office, cheltuiţi de fani dornici să vadă tot mai multe moduri în care personaje tinere şi atrăgătoare ajung să fie măcelărite. Aceştia nu vor filme care să-i surprindă.
Sunt întotdeauna mulţumit să văd iubitori de film care se simt bine la cinematograf; poate se vor întoarce la un cinematograf cândva şi vor vedea, din întâmplare, un film bun, ceea ce poate îi va pune pe gânduri.

Într-un fel, filmul oferă o parte de comedie neagră, provocând un amuzament macabru asupra lanţului de evenimente care produce dezastre. Seria încă nu a ajuns la cel mai înalt nivel, dar inventarea unor decese bizare începe să arate potenţialul său.

În Final Destination 5, Moartea reafirmă faptul că nu va mai fi înşelată niciodată. Şi, din fericire pentru cei cărora le place premisa grotesc de inteligentă şi dincolo de raţiune a seriei FD, persoane nefericite continuă să refuze să fie atente, cu grave consecinţe pline de inventivitate.

Ceea ce nu are Final Destination 5 sunt factorii de teamă. Filmul nu atinge niciun pic inteligenţa de la Scream, dar nu se ia nici prea mult în serios – şi nici voi nu ar trebui.

Noul mod în care decesele sunt provocate face filmul şi mai previzibil şi superficial, încât îţi lasă un gust amar la final.

Emoţiile ieftine pe care le creează dispar rapid şi rămânem cu interpretări atroce, cu un scenariu slab şi cu o regie fără direcţie (de la debutantul regizor Steven Quale). The horror! The horror!

Nimeni nu se va duce la acest film pentru a se cufunda într-o poveste complexă cu personaje bine realizate. Dar, să vezi intestinele unei sărace tinere aruncate asupra camerei în 3D? Ei, bine, astea sunt momentele bune de la cinema!

Cu toții înțelegem că principala atracție a filmului o reprezintă decesele, dar asta nu înseamnă că este OK să sari peste elementele care le leagă împreună.

Final Destination 5 demonstrează că încă a mai rămas multă viaţă în această ucigătoare franciză.

Franciza horror despre adolescenţi care se confruntă cu moartea este, acum, o satiră la propria sa premisă originală.

Ingenuitatea filmului vine din modul în care protagoniştii săi sunt ucişi.

Așa cum era de așteptat, este mai mult conservator decât inovator, dar e un festin oarecum plăcut.

Ceea ce reușesc filmele din seria Final Destination (…) este să te facă la ieșirea din cinematograf să te sperii de aproape orice lucru din jurul tău.