Acolo unde ecranizarea initiala colora in interiorul conturului made-for-TV de “film arthouse european”, Fincher schimba macazul ca pentru Hollywood, plusand in materie de imagine, soundtrack si incadratura pentru a justifica niste costuri de productie evident mai maricele.

Nu e un film de pus lîngă Zodiac sau Fight Club, dar e tot ce se putea scoate mai bun din acest material.

La cât de mult am aşteptat acest film, ar fi fost chiar o dezamăgire mare, dacă nu mi-ar fi satisfăcut toate aşteptările. Şi acum, după ce l-am văzut de două ori, pot spune sincer că David Fincher va mai sta o bună bucată de vreme în topul regizorilor mei preferaţi. Iar filmul intră şi el în lista mea de “awesome movies”.

David Fincher nu ne-a dezamăgit nici de data aceasta. Asociez peliculele lui cu un tort etajat: primul blat reprezintă scenariul bine ales (de obicei, bazat pe un roman particular sau pe o poveste sinistră din viaţa reală), al doilea blat îl constituie actorii potriviţi la locul/rolul potrivit (nume grele din industria de la Hollywood precum Michael Douglas, Morgan Freeman, Jodie Foster, Brad Pitt, Sean Penn), crema care le uneşte este atenţia minuţioasă acordată detaliilor, iar cireaşa de pe tort o reprezintă misterul. To(r)tul este ornat cu glazură de thriller, crimă şi psihologie.

un film de sine statator destul de reusit, cu toate ca, daca dai deoparte bagajul literar, nu e decat un mister a la Agatha Christie cu ucigasul in sufragerie. Insa e unul dens, plin de subtilitati si slefuit intr-un produs de mare finete de mainile unui specialist.

Stilul lui Fincher s-a potrivit de minune tonului sumbru al poveştii, iar varianta americană merită urmărită; ritmul filmului împrumută cadenţa producţiei Zodiac, dar – cu toate plusurile pe care un regizor ca Fincher le aduce, remake-ul nu aduce îmbunătăţiri originalului.

Atât Se7en, cât și Zodiac sunt două filme excepționale, însă The Girl With the Dragon Tattoo este de asemenea unul excelent, cu o poveste plină de simplă, dar eficientă, ca și inima sa rece.

Încă este (Fincher n.r.) unul dintre cei mai talentați regizori ai vremurilor noastre, dar aceasta nu este o dovadă bună a muncii sale. (…) E timpul ca Fincher să se decidă dacă vrea să fie următorul Stanley Kubrick sau o marionetă corporatistă.

un remake inutil și pripit

Deși ne putem baza pe stilul vizual imaculat al lui Fincher și pe flerul său pentru putrefacția morală, e greu să ne dăm seama în ce fel a îmbunătățit originalul sudez sau măcar în ce fel l-a schimbat – în afară de faptul că a scăpat publicul american de efortul de a citit subtitrarea.

Acest Girl With A Dragon Tattoo e genul de thriller care e captivant într-un fel ușor și murdar

Această echipă are nevoie de o continuare, și Larsson mai are două romane pline de aventurile întunecate ale lui Lisbeth și Mikael. Încă nu am văzut tot ce era de văzut în legătură cu această fată tatuată.

Remake-ul despre care toată lumea vorbea nu dezamăgește.

David Fincher i-a oferit lui The Girl with a Dragon Tatoo un upgrade serios.

E realizat strălucit, dar e prea impersonal pentru a rămâne în istorie.

Problema ambelor filme The Girl with the Dragon Tattoo – atât cel suedez, din 2009, de Niels Arden Oplev, cât și acesta nou, al lui David Fincher – este că ambele cred că noi am fi mult mai interesați decât suntem în realitate de relația dintre Mikael și Lisbeth.

Acesta nu este în niciun caz genul de film în care cei doi se îndrăgostesc. Numai și simplul fapt că ea zâmbește este ceva extraordinar.

Felul în care este realizat personajul lui Salander – robotic și rece, ca soție schimbătoare și anorexică, o face să pară mai mult o caricatură decât un personaj adevărat și așa piere orice motiv pentru care ne-ar putea păsa de toată nebunia care se întâmplă.

Povestea filmului începe să-ți dispară din minte imediat ce genericele de final s-au terminat.

cadoul perfect pentru fanii lui Fincher și pentru toate familiile disfuncționale de pretutindeni.

(Fincher) a făcut din The Girl With the Dragon Tattoo un film antrenant, care a transformat publicul în niște dependenți de lucrurile interzise și bolnave pe care nu le vedem.

Dacă ești familiar(ă) cu sursa filmului, misterul este oarecum stricat și surprizele sunt ruinate, dar The Girl with the Dragon Tattoo rămâne o experiență satisfăcătoare.

Fincher sintetizează aici tot ce este mai bun în precedentele sale două filme despre criminali în serie, dar combină elementele cu suficientă maturitate pentru a elimina orice urmă de posibilă plictiseală.

Versiunea americană a cărții care a făcut senzație oferă tot ce te-ai fi așteptat, mai puțin ceva extra.