Lăsând la o parte clişeele din comediile americane, Fata care promitea poate fi înscris în lista de filme ce merită urmărite, mulţumită jocului de scene pe cât de amuzante, pe atât de dramatice.
Lungă și chinuitoare, comedia a uitat undeva pe drum că ar trebui să fie și amuzantă.
Pare că nu știe dacă se vrea a fi neobișnuită, emoționantă sau chiar o comedie în sine.
Așteptările sunt mari pentru film, dar rezultatul este dezamăgitor.
O comedie forțată, fără glume, cu o distribuție bună, dar prost folosită.
Kristen Wiig are momentele sale, dar filmul gravitează între o farsă forțată și o comedie romantică obositoare, și nu pare credibil.
Povestea este o mare dezordine a unor ingrediente clișeistice.
Kirsten Wiig ar trebui, în teorie, să fie în stare să ridice calitatea oricărui film doar prin simplul motiv că este pe ecran și fiind inteligentă și fără frică. […] Rar i se oferă, însă, o șansă măcar să strălucească, deoarece rolul său este foarte prost scris.
Este o peliculă profund confuză, iar ca rezultat este greu să o iei în seamă cu adevărat.
Filmul este superficial, neinteresant și fals.