Așa cum menționam și la începutul săptămânii, în acest weekend, la București, va avea loc prima ediție a unui Comic Con în România. Cu această ocazie, am stat de vorbă cu Harry Knowles, omul din spatele celebrului site Ain’t It Cool News, principala destinație online a geekșilor din SUA, co-fondatorul convenției Fantastic Fest și producătorul filmului documentar Comic-Con Episode IV: A Fan’s Hope.
Harry ne-a povestit cum a fost pentru prima dată la Comic Con pe vremea când nu avea nici măcar un an, despre cum s-a schimbat ideea de Comic Con odată cu apariția internetului, despre vizita sa în România și, la final, are și un mesaj pentru toți cei care urmează să vină la East European Comic Con.
Am fost la primul meu Comic Con când nu aveam nici măcar un an. Părinții mei mi-au tot repetat că Jack Kirby m-a ținut în brațe și când i s-a spus cum mă numesc, a zis: „Harry? În niciun caz, deocamdată o să-i spun Fuzzy”.
Acela a fost Comic Con-ul din 1972. Am fost la toate edițiile din 1972 și până în 1976. Tatăl meu era unul dintre comercianții de comics-uri și alte obiecte pop-culture. Pe vremea aceea, eram copilul unui comerciant și de aceea am avut șansa de a merge la Comic Con. Cu greu mai puteai întâlni vreun copil pe la astfel de convenții. În general, veneau comercianții profesioniști de comics-uri, colecționarii hardcore și minunații invitați. Spre exemplu, toți animatorii Disney, cei de pe vremea filmelor mute sau din vremurile mai recente. George Lucas a venit, la un moment-dat, în calitate de fan, a cumpărat câteva lucruri de la tatăl meu și i-a povestit despre THX 1138.
Eram la Comic Con când a fost dezvăluit primul teaser la Star Wars – și era disponibil în copii pe 16 mm – cred că m-am uitat la acel teaser pe 16 mm mai mult decât la orice altceva.
Eram la Comic Con și atunci când autoritățile l-au închis pentru a-l muta într-un hotel mai mare. A fost fantastic. ”Parada” comercianților încă este memorabilă. Mi-aduc aminte cum mergem pe sub masă, pe străzile anilor 70 din San Diego, acoperit cu benzi desenate.
Apoi, am lipsit de la convenție vreme de câțiva ani. A fost o perioadă în care viața mea a suportat schimbări. Părinții mei deveniseră artiști și nu prea mai aveau treabă cu Comic Con-ul.
Dar la vârsta de 21 de ani am revenit. L-am întâlnit pe Paul Dini, cu care am stat de vorbă și am devenit astfel prieteni pe viață. Și, la acea vreme, nu eram decât un fan, în vizită.
După ce am creat AICN, Convenția s-a schimbat complet. Întotdeauna avusese filme, însă acestea erau aduse de cineaști, ca o scuză pentru a participa la Comic Con. Iar odată cu explozia internetului, Convenția a explodat și ea. Când am revenit, în 1998, Comic Con-ul era cu totul altfel. Încetase să mai fie o convenție despre benzi desenate și devenise o convenție a culturii pop, de la care nu lipseau benzile desenate, filmele, jocurile și serialele tv.
Pasionații de astfel de lucruri sunt peste tot, vin din toate părțile lumii și Comic Con-ul se transformă într-un ORAȘ al nostru. Devine o sărbătoare a stilului nostru de viață, a pasiunilor noastre și a ARTEI.
Comic Con-urile din celelalte părți ale lumii sunt mai mici. Nu au starurile, talentul și nici mulțimile de fani ale celei din San Diego, dar au o altă energie și vitalitate. Seamănă mai mult cu Comic Con-urile de la finalul anilor 90. Dar, totuși, nu sunt la fel. La Comic Con-ul din San Diego, întreaga industrie participă. Sunt anunțați invitații speciali, după care încăperile comercianților se umplu de oameni cu adevărat talentați. Printre tarabe poți da de regizori celebri, scenariști, actori sau artiști-desenatori – CUMPĂRÂND și fiind amabili cu fanii.
Oriunde altundeva vei întâlni acelși lucru, dar la o scală mai mică. Dar panel-urile de la Comic Con-urile din celelalte părți ale lumii sunt remarcabile.
Am fost o dată în România și am fost și la Castelul Bran, pentru că a trebuit să fac un tur al Catelului lui Dracula. Am cumpărat o mască de lemn de acolo și o am și acum în biroul unde lucrez. Am fost împreună cu tatăl meu, pentru o vizită pe platourile de filmare la The Dark Is Rising.
Ceea ce face din aceste convenții un loc special, indiferent de locul în care s-ar desfășura, este faptul că fanii se simt ca acasă. Fanii muncesc luni întregi pentru a-și crea costumele și, totuși, vin cu zâmbetul pe față. Este o sărbătoare pentru toți cei care apreciază creativitatea.
Am fost pe la convenții și la festivaluri de film prin toată lumea. Mi-ar plăcea să merg și la câteva din Europa. Sună fabulos din ce-am auzit. Am fani care-mi trimit corespondențe pentru AICN de mai bine de 17 ani.
Le urez tuturor celor care vor merge la Comic Con-ul de la București să se distreze cât mai bine! Vă invidez, să știți, mi-ar fi plăcut să fiu acolo!