Sam și Fred Guillaume sunt animatori elvețieni ce au susținut un masterclass și un workshop în cadrul celei de-a 8-a ediții a Festivalului Anim’est. Masterclass-ul a fost găzduit de UNATC și a abordat tema scrierii unui scenariu de animație, iar workshop-ul s-a concentrat pe tehnica pixilation*. De asemenea, scurtmetrajul celor doi frați, La Nuit De L’Ours, este în competiția internațională. Publicul român a avut ocazia să vadă și Max & Co., lungmetrajul lor considerat cel mai bun film elvețian în 2008 și câștigător al Premiului Publicului la Festivalul Internațional de la Annecy din 2007. I-am cunoscut pe cei doi chiar înainte să plece din România și am avut o scurtă discuție despre activitatea lor.
Blog de Cinema: Timp de două zile ați susținut workshop-ul de pixilation în cadrul festivalului. Vă rog să explicați în ce constă această tehnică și prin ce diferă de alte tehnici de stop motion animation.
Sam și Fred Guillaume: Pixilation este o tehnică ce presupune mișcarea secvențială a unui obiect animat sau inanimat și partea cea mai grozavă e că nu ai nevoie de mult echipament, doar de un aparat de fotografiat. Restul ține de imaginație și de puține cunoștințe tehnice pentru a ști cum să-ți împarți timpul între cadre. E destul de magic pentru că poți face lucrurile să se comporte într-un mod neobișnuit. E o tehnică folositoare într-o țară în care cinematografia nu beneficiază de multe fonduri sau pentru studenți și tineri realizatori deoarece nu au nevoie de un buget mare. Ceea ce contează este ideea. În prezent cu o cameră digitală poți realiza un film ce poate fi proiectat în cinematografe pentru că rezoluția îți permite. De aceea am ales pixilation pentru workshop. Și noi folosim această tehnică în proiectele mai mici, ne place pentru că avem ocazia să lucrăm în aer liber.
BdC: Și cum au fost participanții?
S&FG: Grozavi, a fost de-a dreptul minunat, au fost plini de idei și entuziasm. A fost o plăcere să lucrăm cu ei pentru că erau nerăbdători să învețe și dedicați workshop-ului.
BdC: Acesta s-a finalizat cu un proiect?
S&FG: Da, fiecare echipă a realizat câte o secvență dintr-un scurtmetraj ce va fi proiectat la Gala de Premiere. Va fi ceva scurt pentru că au avut doar două zile la dispoziție, de fapt filmările au avut loc doar într-o după-amiază, prima zi fiind dedicată schimbului de idei. Când ne vom întoarce în Elveția, vom face și post-producția scurtmetrajului și îl vom trimite înapoi organizatorilor.
BdC: Va fi un cadou frumos pentru studenții voștri.
S&FG: Sperăm, mulți dintre ei chiar apar în secvențe, deci vor avea ocazia să se vadă pe marele ecran.
BdC: Aș vrea să vorbim puțin și despre La Nuit De L’Ours, animația pe care o aveți în competiție în acest an. Este un documentar ce atinge un subiect delicat: persoanele fără adăpost. Spuneți-mi cum v-a venit această idee?
Sam Guillaume: Ideea a apărut într-un adăpost de noapte (La Tuile din Fribourg, Elveția n. red.) în care am lucrat timp de câteva luni, pentru că în Elveția poți alege între a face serviciu militar sau civil. I-am cunoscut pe oamenii din adăpost și puțin câte puțin, mi-am dat seama că sunt personaje de film. Aveau niște povești interesante pe care nimeni nu le asculta. M-am apropiat de ei și am organizat un cineclub o dată pe lună. Așa că idea documentarului a venit pe parcurs, dar de la început am știut că nu pot aduce camere de filmat. Oamenii voiau să-și păstreze anonimitatea, dar au fost de acord să fie înregistrați. Noi fiind animatori, ne-a fost de ajuns să lucrăm cu vocile.
BdC: Ce tehnică ați folosit în realizarea acestei animații?
SG: Tehnica se numește digital cut out. Fred a realizat toate desenele și fotografiile pe care le-a amestecat apoi. În final, am lucrat în After Effects. Totul este 2D, dar am încercat să trișăm puțin pentru a oferi adâncime imaginilor.
BdC: Oamenii de la adăpost au avut ocazia să vadă filmul?
Fred Guillaume: Trei dintre ei, da. Doi, din păcate, au murit înainte de a finaliza producția, unul era foarte în vârstă și o tânără a luat o supradoză. Ceilalți au părăsit adăpostul pe parcurs. Dar cei trei, care l-au văzut, s-au recunoscut și au fost încântați să fie pe ecran și să-și spună povestea peste tot în lume.
BdC: La Nuit De L’Ours a fost deja proiectat la numeroase festivaluri și a primit premii, cum ar fi Premiul Publicului la Festivalul Fantoche. Povestiți-ne despre reacțiile pe care le-ați primit pentru acest documentar animat dedicat spiritului uman.
S&FG: La Anim’est a fost cea de-a 50-a selecție și reacțiile au fost peste așteptările noastre. Filmul a primit, printre altele, și un premiu în Statele Unite, iar ce am observat e că, deși are subtitrări, emoția și mesajul său ajung la public. Personajele au la bază oameni din Elveția, dar până la urmă, problema persoanelor fără adăpost se regăsește oriunde. De aceea, am încercat să nu dăm nume, locuri sau alte detalii de genul acesta. În Elveția, filmul este proiectat în școli și în alte instituții pentru a prezenta aceste probleme ale excluderii și sărăciei. Suntem mândri că este văzut de elevi, asistenți medicali și sociali.
BdC: Cum a ajuns filmul în aceste instituții?
S&FG: Am dus filmul în școli și le-am vorbit despre el. De exemplu, unde locuim, s-a creat un mic proiect în jurul lui.
BdC: O întrebare de final – ați avut ocazia să vedeți animații românești?
S&FG: Sincer nu, am avut patru zile foarte pline, dar am primit câteva dvd-uri din partea organizatorilor și cu siguranță le vom viziona.
Mulțumesc mult pentru răspunsuri și vă urez mult succes în continuare.
*Pixilation este o tehnică destul de răspândită printre realizatorii de film și e folosită în videoclipul Every Tear is a Waterdrop al celor de la Coldplay sau în acest scurtmetraj al unor elevi de liceu din New York.