Încheiem astăzi seria de articole pe tema ”Mai este nevoie de critică de film?” cu părerile lui cinesseur și ale Cristinei Bazavan.
În primul articol, Codruța Crețulescu ne spunea că ”în România nu mai este nevoie de critică de film de vreo 10 ani”. Apoi, Florentina Ciuverca susținea că ”se scrie mult despre cinema şi se scrie prost”, în timp ce Adina Chițu lua apărarea bloggerilor, afirmând că ”în blogosferă se scrie consecvent despre filme, se scrie serios, destul de structurat și uneori chiar inspirat”.
Iar în articolul publicat ieri, Anca Grădinariu era sceptică cu privire la forța criticii de film, subliniind faptul că ”în momentul de față, părerea unui critic influențează doar un grup foarte mic de oameni”. Dan Romașcanu, însă, se arăta optimist: ”Critica profesionistă practicată de oameni care au studii și cultură cinematografică și calități în exprimare și explicare va continua să joace un rol important”.
Dar să-i dăm cuvântul lui cinesseur:
Nu am nici o ezitare: e nevoie de critici de film şi de obiectul muncii lor cum, de altfel, e nevoie de critici de (c)arte. E drept că în comparaţie cu alte surate, critica de film a pierdut teren, însă nu ştiu cum se face că lucrul acesta e vizibil mai ales în România. Aici, pe fondul a tot soiul de cauze, s-a ajuns într-o situaţie aproape critică, dacă-mi este permis calamburul: vocile autorizate din branşă, aşa puţine cum sunt, au fost acoperite de vacarmul părerilor emise într-o veselă ebuliţie de nespecialişti care, oricât s-ar căzni, nu pot depăşi bariera argumentărilor banal-maniheiste de genul „îmi place/nu îmi place”. Genul acesta de scriitură nici măcar critică de întâmpinare nu poate fi numit. Evident, sunt şi câteva excepţii, numai că nici acestea nu se simt prea bine. Hărmălaia e prea mare!
Fenomenul e vizibil mai ales pe Internet graţie accesului „democratic” la resurse şi mijloace. Dar va trece, asemenea oricărui fenomen de acest fel, sita va cerne şi lucrurile vor reintra în normal. Riscând să par conservator vin şi spun că e nevoie de critici – buni – de film pentru că e nevoie de repere. Gusturile or fi ele suverane, însa trebuie formate. Verdictul meu e implacabil: critica de film nu va dispărea (oricât de mult şi-ar dori unii). Personal, nu pot şi nici nu vreau să îmi imaginez lumea fără Cahiers du cinema, Positif sau Filmmaker (hai şi Sight and Sound), indiferent dacă rămân pe print sau migrează în online.
…și Cristinei Bazavan:
Cu exceptia lui Andrei Gorzo, nu stiu pe nimeni din generatia noastra care sa mai scrie cronica de film dupa structura unei cronici de film (descriere, decupaj semnificativ, verdict), toate celelalte scrieri sunt „sa ne dam cu parerea ca si noi am vazut filmul, deci putem sa spunem ceva despre el”.
Cronica de film e utila cui vrea sa invete despre film, cui vrea sa inteleaga istoria filmului si sa puna in context realizarea artistica pe care o are in fata, dar nu cred ca influenteaza in mod decisiv numarul spectatorilor platitori de bilet.
Ceea ce se intimpla pe bloguri sunt pareri cu mai mult sau mai putin impresii de mici dumnezei cunoscatori ai cinematografiei (si nu stiu, din pacate, nicio exceptie). Cred ca tonul face diferenta: poti sa spui ca ti-a placut ceva sau nu intr-o forma in care sa inteleg ca e doar parerea ta de spectator – mai mult sau mai putin cinefil – nu ca daca nu ti-a placut tie, sigur e o catastrofa.Da, avem nevoie de cronici de film – de cronicari de film – pentru ca avem nevoie de cineva care sa ne traduca limbajul cinematografic, sa ne invete alfabetul lui, pentru ca abia apoi sa intelegem si noi, la alt nivel, ceea ce simtim cind vedem un film.
Corect, faza cu „e o mizerie de film” data ca sentinta irefutabila in loc de „parerea mea este ca e un film prost” ma face si pe mine sa nu ii citesc pe unii. Si eu scriu la mine pe blog despre filmele pe care le vad. Dar o fac cat de cat in limitele lungului nasului de cinefil amator :)
Mai sunt şi alţi critici în afară de Andrei Gorzo după cum mai există şi bloggeri care nu se cred „mici dumnezei”. Faptul că nu a auzit de ei Cristina Bazavan nu înseamnă că ei nu există. În ce priveşte criticii de film, am două exemple – Lucian Maier şi Cristi Luca, iar în ce priveşte bloggerii pe unul are ocazia să-l cunoască acum (are link direct).
Părerea mea e că genul ăsta de exclusivism arogant îi daunează Cristinei Bazavan. După cum îi dăunează credibilităţii şi materialele lacrimogene despre actori care-şi vând talentul pe mulţi arginţi (am şi aici un exemplu: textul despre Mihai Bendeac, unul dintre cei mai prolifici producători de kitsch din istoria postdecembristă a televiziunii).
Critica de film inca substituie cerina publicului pentru calitate. Deja orice om cu un minim de cultura generala poate deosebi un film bun de unul mai putin bun si asta judecand obiectiv, la fel ca un critic adevarat cu mici erori.
Fara critica numai exista triare… nu avem valori deci din start nu exista bariere.. fara critica toate lucrurile vor fii ori bune ori proaste sau de porst gust :)
Oricum, adevărul pare a se afla undeva la mijloc. Există bloguri de film bune-bune, există bloguri despre cinema transformate în site-uri, în portaluri de-a dreptul – şi nu-s scrise de marii şi puţinii noştri critici.
Oamenii scriu despre filme vechi, despre filme noi, povestesc despre festivaluri, pe bloguri dedicate sau nu, scriu mai structurat sau mai liber, dar nu îi poţi nega doar pentru că nu ai deschiderea de a explora întregul fenomen.
În altă ordine de idei, există, e adevărat, scrieri care se cantonează în îmi place-nu-mi place, dar ele sînt cu adevărat insignifiante. Pe ele nu le citim şi gata – sau dacă le citim, rîdem puţin, înţelegători şi trecem mai departe. Dar mai sînt şi altele.
Unii dintre cei care s-au exprimat mai sus nu au timp, pentru că-s băgaţi în prea multe, nici să-şi recitească propriile texte şi să corecteze greşelile de scriere, darămite să mai citească vreun rînd scris de cineva aflat mai jos ca ei pe scara asta improbabilă a numelui/brandului/influenţei. De fapt, mă refer la o singură persoană…
În acest context, nu văd motivul pentru care părerile exprimate aici ar avea vreo relevanţă. Ele sînt la fel de insignifiante (unele, repet) ca orice pseudo-critică de film de pe orice blog.
Critica de film este foarte necesara… insa a ramas in rma cu vremurile… in ziua de azi apar foarte multe filme care nu au alt rol decat entertainment si nu de arta … fara mesaje profunde sau personaje cu dezvoltare pe 7 nivele… ci filme cu multe efecte speciale si multa actiune. Acum acest tip de film nu va da bine nicodata la critici fiind de multe ori extrem de superficiale… insa asta nu inseamna ca sunt filme mai putin reusite
Aș zice că pe de o parte ai dreptate, dar, dacă te uiți la The Dark Knight, spre exemplu, care aproape că se bazează tot filmul pe efectele speciale, acesta a fost foarte bine primit de către critici.
The Dark Knight e un film cat se paote de serios cu personaje extrem de complexe bazate pe zeci de ani de dezvoltare.. Eu ma refeream mai mult la filme gen transformers sau G.I. Joe care au primit critici extrem de dure in legatura cu dezvoltarea personajelor si a povestii, desi scopul lor nu asta era
O să fac un mic apel la autoritate și-o să ți-l dau pe Cronenberg să-ți arate de ce te înșeli: http://www.blackbookmag.com/movies/david-cronenberg-hates-batman-1.51938 .
Filmele lui Nolan sunt fix din aceeași categorie cu G.I. Joe. Doar că realizate cu oarece competență și un strop de inteligență. Că-s filme serioase nu neg, dar nu cred că-i asta o calitate a lor.
E nevoie de critici, sunt bloguri de film bune si rele (se scrie destul de mult si adesea bine pe subiect), o recenzie/critica nu trebuie neaparat sa fie super-structurata, ci poate fi facuta sub forma unui eseu. Ultima parere din articol pare menita doar a mai umple niste spatiu.
Gen, or dispărut cărțile lui Bazin de pe lume de e nevoie de critici să ne învețe permanent de la zero? (legat de ultimul paragraf)
Sculptarea unei păreri în forumul public mi se pare una dintre cele mai mișto facilități ale webului. Cred că zicea Ioan Suciu, nițel derogatoriu, că avantajul blogului de carte e posibilitatea de a vedea și ce crede ori ce citește un taximetrist, un inginer, o coafeză (parafrazez; nu mai știu care erau exemplele lui).
De ce luati in serios ce zice Cristina Bazavan? Ea scrie cumva cronici de film si nu stiu eu?