Tot ce îţi doreşti după vizionare este ca şi cinematografia română să aibă filmele ei despre deportare dintr-o zonă în alta a ţării, despre expulzările din anii ’50 şi dărâmările nebune ale anilor ’80, despre stâlcirea atâtor destine de nevinovaţi.

Acesta este Loach în cea mai sinceră și elegantă prezentare.

Jimmy’s Hall este unul dintre cele mai optimiste filme din cariera lui Ken Loach.

Rămânem cu un hibrid ciudat, doar pe jumătate interesant, între The Quiet Man și Footloose, care nu are nici prea multă energie și nici nu este prea agil pe propriile picioare.

Un episod fascinant din istoria Irlandei, plin de momente umane pline de căldură, dar, probabil, îi lipsește din vigoarea lui Loach.

Deși nu este la nivelul celor mai bune filme ale lui Loach, oferă o mică doză din același talent.

Un film frumos montat, modest și precis, care prezintă o mică poveste adevărată despre injustiție și ne aduce aminte cum prezentul se află întotdeauna în umbra trecutului.