Pe parcursul tuturor celor 122 minute, regizorul Joshua Michael Stern pare neajutorat, pare incapabil să găsească o soluție pentru un scenariu atât de neinspirat, în care momentele din viața lui Steve Jobs se succed cu rapiditate fără, însă, a ne spune absolut nimic despre el și despre motivația din spatele acțiunilor sale.
Glumele lipsite de haz, golurile din scenariu, jocul lui Ashton Kutcher care si-a exagerat personajul si drama din viata lui Jobs, dusa pana la limita, fac din film unul dezamagitor.
Jobs este unul dintre cele mai bune filme ale anului 2013 până acum şi îl recomand tuturor celor care vor să vadă o altă faţă a lui Ashton Kutcher, sau celor care vor să afle mai multe detalii despre viaţa/compania fondatorului Apple.
Nu există nicio îndoială că Steve Jobs a schimbat o dată pentru totdeauna lumea aşa cum o ştim, iar filmul său biografic explorează suişurile, coborâşurile, trădările şi succesele din cariera eroului său, fără a face eforturi să-l transforme într-un model sau măcar într-un tip simpatic.
Filmul a fost dinamic, agitat, plin de informatii interesante si captivant cu adevarat. Nu trebuie insa sa uitam ca este totusi un film de Hollywood si nu ii lipseste superficialitate specifica.
Un film care încearcă atât de mult să proslăvească istoria Apple este incapabil să ne spună ceva despre Jobs.
Când un film își prezintă subiectul ca un mesia al designului intuitiv, care era împotriva oricărui compromis, ar fi o idee bună ca realizatorii săi să încerce măcar să se ridice la aceste standarde.
După un timp, pur și simplu, nu-ți mai pasă.
În mod straniu, Jobs pare că nu-și înțelege subiectul, nici ca om și nici impactul pe care l-a avut.
filmul se lasă intimidat prea mult de statutul de legendă al subiectului său.
Jobs e un one-man show, care n-ar fi trebuit făcut și, totuși, a fost.
Cine vrea un film mai incisiv și mai îndrăzneț va trebui să-l aștepte pe al lui Sorkin.
Un biopic care, chiar dacă este un pic prea respectuos cu inovațiile subiectului său, rămâne, în mare parte, captivant.