The Karate Kid (2010)

Cand zici “Karate Kid” ai deja asteptari destul de mari. Si la fel am avut si eu. Nu neaparat pentru “fiul lui Will Smith” ci mai mult pentru intreaga poveste. Plina de clisee si presarata cu momente jenante actiunea filmului nu s-a ridicat nici macar la nivelul cinematografului;unul de oras mic, cu 50 de locuri, care a proiectat filmul de pe pelicula.

Karate Kid nu este un film extrem de bun si, daca ti-a placut cel vechi, sunt mari sansele ca acesta sa te enerveze. Cu toate acestea, nu ai de-a face cu o experienta foarte proasta. Dar parca ii lipseste ceva.

Regizorul Harald Zwart nu este unul dintre favoriții mei; el a făcut anul trecut „The Pink Panther 2”. Dar aici, cu un scenariu solid scris de Christopher Murphey și avândul ca director de imagine pe Roger Pratt (care a filmat două Harry Potter), reușește să facă un film frumos și captivant.

Cineva ar fi trebuit să-l ia de mână deoparte pe Zwart și să-l sfătuiască să mai taie din cele aproape două ore jumate ale filmului.

The Karate Kid este amuzant și credibil și poate cel mai important lucru: ne convinge că Jaden Smith are tot ce-i trebuie pentru a fi un bun actor.

Jaden Smith și Jackie Chan îl salvează uneori, dar durata sa pune la grea încercare publicul vizat.

Cu siguranță, nu-ți va șterge din memorie originalul.

Scurt review în numai trei cuvinte: Way. Too. Long. Aproape două ore și jumătate – pentru ce? – pentru un remake după un film din 1984 despre un puști care învață karate pentru a se putea lua la trântă cu bătăușii.

Problema mea cu filmul ăsta? Titlul: The Karate Kid, care, apropo, pe plan internațional este The Kung Fu Kid. Și, din păcate, este mult prea mult Karate Kid în The Kung Fu Kid, nelăsându-l pe acesta din urmă să fie el însuși, deși vrea cu disperare acest lucru.

E acest Karate Kid mai bun decât originalul? Nu, deși este mai bun decât celelalte sequel-uri. Dar de ce să ne mai încurcăm cu nostalgia? E probabil destul de bun.

Poate că-i lipsește ceva din elanul originalului, dar interpretarea lui Jaden Smith salvează acest remake după un film din anii 80.

Deși puțin cam lung, este o aventură plăcută.

Ne este adus de familia Pinkett-Smith – Will Smith și soția sa Jada Pinkett Smith sunt producătorii, în timp ce în film joacă Jaden Smith – care a apărut alături de tatăl său în The Pursuit of Happyness – în rolul unui puști de 12 ani, pe nume Dre Parker.

În ciuda aerului local (a fost filmat în China), filmul nu este transformat într/unul asiatic. Majoritatea personajelor vorbesc engleza, iar pe scenele de acțiune rulează muzica celor de la the Roots, Gorillaz sau a lui Lady Gaga.

Minutele ți se vor părea veacuri întregi. Cum a reușit Harld Zwart, regizorul, să justifice durata filmului de 140 de minute e mai presus de puterea mea de înțelegere. Chiar și Inception pare că ține puțin pe lângă acesta.

E despre Kung Fu și nu despre Karate, dar nu e în totalitate prost.

Nu e un film subtil. Nici originalul nu era. Dar avantajul acestuia sunt peisajele. Și, oricât de mult aș admira acest film, două ore și jumătate este ridicol de mult pentru o poveste atât de simplă.