Una dintre premierele acestei săptămâni este Warm Bodies / Iubitul meu e zombi, o producție Make Movies / Mandville Pictures, distribuită în România de Hollywood Multiplex Operations.
Warm Bodies este scris și regizat de către Jonathan Levine (50/50) și printre protagoniști se numără Nicholas Hoult, Teresa Palmer și John Malkovich.
De unde a plecat ideea filmului Warm Bodies?
Warm Bodies a început ca o poveste online de șapte pagini intitulată ”Sunt un zombi plin de dragoste” care l-a făcut pe autor, Isaac Marion, cu oarece încurajări, să detalieze povestea și să o transforme în romanul său de debut, lansat în 2010, care i-a atras atenția producătoarei Bruna Papandrea.
Isaac Marion
Nu mai știam pe nimeni care să trateze aceste creaturi ca pe niște oameni, ca pe cineva care ar putea avea o perspectivă. Zombi sunt mereu folosiți în planul secund, ca niște creaturi care atacă personajele umane. Sunt mereu anonimi și fără personalitate.
Pe măsură ce scriam povestea, am început să observ anumite asemănări cu lucruri care se petreceau în viața mea. Tocmai ieșeam dintr-o perioadă în care fusesem foarte detașat, din punct de vedere emoțional, o perioadă caracterizată de cinism și o stare de lipsită de viață parcă. Astfel că ceea ce scriam s-a transformat într-o metaforă a propriei mele existențe din acel moment.
Jonathan Levine
M-am identificat cu personajul principal, și cartea scrisă de Isaac permitea niște înflorituri regizorale incredibile și un stil agresiv. Am fost foarte încântat de oportunitatea de a sparge barierele, vizual vorbind, iar cartea are și niște personaje foarte interesante. Este o carte de aventuri, este o poveste de dragoste, are și elemente comice și elemente horror.
Tema principală care stă la baza filmului este aceea că oamenii au uitat ce înseamnă să fii om și, prin interacțiunea celor două personaje, alți oameni reînvață ce înseamnă să fii om. Nu doar cei transformați în zombi, ci și oamenii înșiși.
Eu nici nu-l văd ca pe un film cu zombi, ca să fiu sincer. Seamănă mai degrabă cu un film cu monștri care se transformă într-o poveste de dragoste. Ne folosim de mitologia zombi, dar o facem pentru a atinge un scop, ca o cale către cu totul altceva.
Noaptea este fantastică în acest film. Javier [Aguirresarobe, director artistic] a creat o paletă de culori minunată: un pic de albastru, un pic de verde. Totul este foarte frumos. Îmi place foarte tare cum pălpâie luminile de pe aeroport, întunericul de la metrou sau de pe stadion și toate acele locuri imense și abandonate care sunt luminate într-un mod expresionist, ceea ce are sens, mai ales dacă te gândești la lumea în care se petrece totul.
Muzica ajută la crearea atmosferei. Este un alt mod de a comunica cu publicul. Muzica face parte din modul în care eu accesez lumea din film și personajele acestuia. Faptul că ea era deja menționată în roman a fost un lucru bun.
Nicholas Hoult
Ideea de a face publicul să se atașeze și să fie de partea acestui zombi mi s-a părut interesantă. În scenariu el reieșea ca un tip amuzant și elocvent, deci am putea vorbi chiar de un farmec al personajului și un umor al acestuia
Cel mai fascinant lucru legat de R este nevoia lui de a se apropia de cei din jur. El vrea să creeze legături cu ceilalți zombi din aeroport, deși ei abia își pot spune numele, darmite să mai vorbească și cu el. El vrea să se apropie de Julie pentru că vrea să simtă că trăiește. Acesta este unul dintre cele mai umane dorințe – aceea de a dori să simți că trăiești și de a dori să te apropii de o altă ființă umană.
Teresa Palmer
Este o luptătoare. Este puternică și are o energie extraordinară. Este plină de viață și are o inimă bună. Lucrurile nu au mers tocmai bine pentru ea, mai ales că mama ei a fost omorâtă de zombi. Este nefericită. Apoi îl întâlnește pe R. Iar el o face să se simtă din nou plină de viață. Ei se îndrăgostesc și ea își amintește că viața încă mai poate fi frumoasă și începe din nou să spere, iar speranța este un lucru frumos.
[despre M] Este cel mai sexual dintre zombi. El vrea să mănânce oameni și nu înțelege ce se petrece cu el. El nu înțelege cum de R a luat ostatică o fată de care acum se îndrăgostește. Chestia asta i se pare bizară și ciudată, dar ține la R așa că îl urmează. Există chiar și o urmă de gelozie, la un moment dat.
Erau zero grade afară și aveam multe haine pe noi. Chiar înainte de filmare l-am întrebat pe Jonathan Levine, care e temperatura din film. Iar el a spus că ar trebui să fie o noapte caldă. Cum naiba să ne prefacem că e o noapte caldă?Era așa de frig încât nu puteam nici să vorbesc bine.
Nicolas Stern – producător
Astea sunt lucruri la care trebuie să te gândești atunci când faci un film despre o lume postapocaliptică. Cum supraviețuiesc oamenii ăștia? Cum își procură hrana, energia și apa? Acestea sunt lucrurile la care Jonathan și designerul de producței s-au gândit luni de-a rândul.