Review > Cristina vs Domnișoara Christina

Domnișoara Christina/Miss Christina, în regia lui Alexandru Maftei, este ecranizarea după nuvela omonimă a lui Mircea Eliade. Filmul respectă fidel contururile poveștii scrise, cu excepția cadrelor de început, care poartă amprenta realizatorilor, dar care decurg firesc din planul principal, pentru a fixa mai pregnant conflictele dezvoltate.

Alexandru Maftei simte anumite omisiuni în adaptarea de televiziune a romanului, cea din 1996, anumite lucruri nespuse, mai puțin exprimate vizual, pe care încearcă să le compenseze în filmul de față. Decorurile interioare și arhitectura remarcabile, costumațiile care surprind evident diferențele de clasă socială dintre personaje, scenele fantastice realizate prin artificii tehnice surprinzătoare, fundalul muzical copleșitor, complementar evoluției intrigilor, sub semnătura lui Jon Wygens – toate aceste elemente trasează coordonatele favorabile unui scenariu cu strigoi, blesteme și erotism, la limita dintre dintre realitate și vis.

Tânărul Egor Pașchievici, interpretat de Tudor Aaron Istodor sosește la moșia iubitei sale, Sanda Moscu (Ioana Anastasia Anton), unde îi cunoaște familia-mama (Maia Morgenstern) și sora mai mică, Simina (Ioana Sandu). La conac se află și profesorul Nazarie (Ovidiu Ghiniță), preocupat de cercetări arheologice în zonă. Însă tot locul este dominat de tanti Christina, sora mai mica a doamnei Moscu, de fapt, tânăra domnișoară Christina (Anastasia Dumitrescu), pe care nu o cunoaște nimeni, în afara doamnei Moscu, dar față de care toată familia își manifestă fascinația, având în vedere zvonurile privind moartea sa. Sunt personaje nevrotice, lipsite de voință, supuse unor atracții dincolo de rațional, cu gesturi delirante și seducătoare. Iar poveștile de dragoste te aruncă între teamă și curiozitate, fără a empatiza total cu vreunul dintre personaje și fără a le percepe în totalitate resorturile interioare, dintr-o deconcentrare de detalii.

Premiera peliculei Domnișoara Christina/Miss Christina a avut loc la ediția de anul acesta a TIFF și cu siguranță va reuși să câștige aprecierea publicului, având în vedere că se îndepărtează de clișeul filmelor românești care se concentrează pe realități supra-exploatate în industria de specialitate.