Justin Timberlake, Gema Arterton și Ben Affleck sunt numele de afiș ale filmului Runner Runner/Joc riscant și cu siguranță vor prinde la public, mai ales din curiozitatea spectatorilor pentru viitorul Batman, dar nu în ultimul rând pentru apariția frumușelului cântăreț.
Ce nu va prinde însă la public este prestația actorilor și lipsa de aderență la personaje. Ben Affleck este prea bun ca să fie rău și nu reușeste deloc să-și contureze rolul negativ. El este Ivan Block, conducătorul unui imperiu financiar ridicat prin escrocherii cu jocuri online. Prea zâmbăreț uneori, alteori de-a dreptul plictisit(or), se vrea stilat și carismatic, are replici motivaționale, deși nu dovedește temperament de lider sau atitudinea aia ușor agresivă și provocatoare cu care să înnebunească spectatoarele. Per total, deși mai țipă din când în când și se agită din cauza evoluției afacerii sale, îi lipsește credibilitatea în interpretare.
Pe de altă parte, Justin Timberlake își joacă destul de bine cartea și aparițiile și cel mai important este că se transfigurează progresiv. Dintr-un student de Princeton cu spirit anteprenorial devine partenerul descurcăreț de afaceri, se încadrează cu stil în peisajul băieților răi din Costa Rica, din dorința de îmbogățire, pentru ca apoi să fie cel care colaborează cu FBI-ul, în încercarea de a demasca ilegalitățile petrecute. Totodată, profită și el de permisivitatea sistemului local corupt pentru a-și spăla păcatele, astfel că reușește să iasă neșifonat din toate intrigile și bătăile pe care și le ia, după negocieri, trădări și șantaje.
Povestea nu este complicată și alunecă în suficiente direcții pentru a împăca toate gusturile- acțiune, dramă, dragoste, chiar thriller, cu adunări de evenimente și răsturnări de miză, specifice jocurilor de noroc. Sunt inserate în structura filmului Runner Runner câteva momente de analogie între strategiile de poker și alegerile pe care le facem ]n viață, departe de a avea înțelesurile cele mai profunde, dar cu care cred că pasionații acestor jocuri rezonează mai tare.
În concluzie, să nu uităm „Casa câștigă întotdeauna”, la fel și binele.