Christopher Nolan a făcut un film pe care oricine ar trebui să-l vadă, indiferent dacă este pasionat de cinema sau este doar un spectator obișnuit. Un film care va rămâne în istoria cinema-ului. Nu, acela nu este Interstellar, ci Memento. A fost făcut cu mai puțin de 10 milioane de dolari, iar, la acea vreme, Nolan era doar un cineast tânăr, indie, cu idei și care dovedea că are potențial pentru a crea povești emoționante, spectaculoase și inteligente.
Câțiva ani mai târziu, cu The Dark Knight, aducea o nouă abordare a filmelor cu supereroi, reinventându-l pe Batman. Iar Inception încă mai amintea de acel Nolan care făcuse Memento și atrăgea atenția producătorilor de la Hollywood.
Acum, Christopher Nolan este unul dintre cei mai respectați regizori din sistemul american. Când îl privești vorbind despre proiectele sale, o face cu pasiune și cu seriozitate, aproape cu condescendență. Este determinat să facă filme mari. Iar Interstellar este un astfel de film. Din punct de vedere tehnic, este impresionant, este grandios, este scump. Bugetul estimat se apropie de aproximativ 165 de milioane de dolari. Însă la nivel narativ, încearcă să-și câștige publicul prin sentimentalisme ieftine, pe care le-aș fi putut trece cu vederea dacă n-ar fi constituit motorul principal al întregului film.
Matthew McConaughey este Cooper, căruia evident că toți îi spun, simplu, Coop. Acesta are o fată, Murphy (Mackenzie Foy/Jessica Chastain), și un băiat, Tom (Timothée Chalamet/Casey Affleck).
Acțiunea filmului se petrece într-un viitor îndepărtat, când pe Pământ s-au epuizat aproape toate resursele de hrană și plantele sau cerealele sunt pe cale de dispariție. Nu va mai trece mult timp până când viața de pe Pământ va dispărea.
#InterstellarHangout
Cooper este un fost pilot care, acum, se ocupă cu agricultura. Într-o bună zi, descoperă, întâmplător, sediul unei organizații, despre care va afla mai apoi că reprezintă ceea ce-a mai rămas din NASA. Iar două-trei zile mai târziu, își părăsește copiii, pentru a găsi un nou cămin pentru specia umană.
Narațiunea este aproape liniară, ceea ce, în principiu, nu este o idee tocmai rea, cu condiția să ai niște personaje interesante și bine construite.
Imaginea realizată de Hoyte van Hoytema, cel care s-a ocupat și de thriller-ul de spionaj Tinker Tailor Soldier Spy sau de filmul lui Spike Jonze, Her, îi oferă grandoarea la care aspiră Christopher Nolan în oricare dintre filmele sale. Imaginile din spațiu și de pe planetele vizitate de exploratori scot în evidență cu lejeritate avantajele unui ecran gigant precum cel de la IMAX.
Muzica lui Hans Zimmer amplifică momentele de acțiune, dar în scenele dramatice nu reușește să-și găsească un aliat în scenariul scris de Jonathan și Christopher Nolan.
Toată admirația pe care Interstellar ți-o câștigă pentru cât de ambițios este sau pentru vizualurile sale impresionante se pierde treptat, pe măsură ce filmul avansează și observi cu câtă neglijență au fost construite personajele, că dialogurile sunt, de multe ori, reci și plictisitoare, că discuțiile despre lumi formate din trei, patru sau cinci dimensiuni nu există decât pentru a justifica cele aproape trei ore ale filmului.
Iar absurdul și confuzia din ultima oră întăresc ideea că, poate, uneori, n-ar trebui făcute filme despre lucruri pe care nu le înțelegem. Pentru că riscăm să picăm în ridicol.
Trailer Interstellar
Verdict: 2/5