Regizat de Răzvan Săvescu, cel care s-a ocupat și de scenariu, alături de Oana Ioachim, America, venim! se încadrează în genul comediilor românești din ultimii ani: nu te face să râzi natural, dar aproape că te lovește un râs isteric când afli că astfel de producții sunt finanțate (chiar dacă parțial) de către CNC.
Probabil că defectele sale pot fi puse pe seama faptului că Săvescu se află la debutul său în scenariu și regie de lungmetraj, dar, totuși, în spatele întregului proiect s-a aflat Tudor Giurgiu. Iar Giurgiu se presupune că ar trebui să știe câte ceva despre cum se face un film.
În primul sfert de oră facem cunoștință cu personajele și avem parte de câteva gag-uri aproape reușite. Însă, pe parcursul celorlalte 75 de minute, nimic nu se schimbă în tonalitate, scenariștii nu vin cu nimic nou care să stimuleze spectatorul să se uite în continuare, umorul devine previzibil și (așa cum spune personajul Ioanei Blaj la un moment-dat) de autobază. Totul se transformă într-un film de familie, despre cum a fost când am mers în vacanță la New York.
Așa cum se întâmplă în cazul oricărei comedii nereușite, problemele vin întotdeauna de la scenariu, unul încropit, parcă, în grabă, cu câteva tentative timide de închegare a unor intrigi: o poveste de dragoste ratată din start, între Edi (Adrian Văncică) și Nela (Ioana Blaj), și un triunghi amoros abandonat pe la jumătatea filmului.
Poate singurul lucru bun la acest film este imaginea, semnată de Liviu Marghidan, cel care s-a ocupat și de California Dreamin’, și tot la aspectele pozitive ar mai trebui amintită și scenografia, realizată de Malina Ionescu.
În rest, America, venim! seamănă cu un spectacol de stand-up comedy, ale cărui poante sunt chiar bune la început, dar, mai apoi, te-ndrepți către bar să ceri ceva de băut.
Problema e că la cinema nu se servește alcool.
Verdict: 1/5
Pingback: Cele mai proaste şi populare filme româneşti din 2013-2014, partea V | DISCERNE