Undeva pe la mijlocul lui Assassin’s Creed, Callum Lynch, personajul interpretat de Michael Fassbender, spune probabil singura replică în care chiar pare credibil și în acel moment, doar în acel singur moment, putem să empatizăm cu el, ne atrage atenția și îi simțim pe deplin frustrarea. Atunci când Fassbender spune cu autoritate: What the fuck is going on?, îi împărtășim furia și îl înțelegem fără nicio rezervă.
Callum Lynch este executat în Texas pentru crimele sale, numai că se trezește într-o închisoare-care-nu-i-închisoare-dat-totuși-e-o-închisoare din Spania, cu Sofia Rikkin (Marion Cotillard) explicându-i totul în amănunt. Însă nu trece prea mult timp și ne dăm seama că totul e prea mult spus și a mai sărit și peste anumite amănunte.
Dar povestea ar fi cam așa: Lynch este descendentul lui Aguilar, care a trăit în 1492 și a fost ultimul om care a știut unde se află ceea ce se numește Mărul Edenului. Legenda spune că acest Măr deține puterea de a elimina violența din întreaga lume, însă, în același timp, va împiedica accesul oamenilor la liberul arbitru.
Aguilar se afla într-o ligă a unor asasini a căror misiune era să aibă grijă ca Mărul să nu ajungă în mâinile Cavalerilor templieri. Așadar, atât asasinii, cât și templierii aveau același scop: să găsească Mărul Edenului și să-i ucidă pe toți cei care le stăteau în cale.
Bonus: Assassin’s Creed Lineage
Fast-forward vreo 500 de ani, Sofia și tatăl ei, Alan Rikkin (Jeremy Irons), conduc Fundația Abstergo, o versiune modernă a Cavalerilor templieri, al cărei scop este menținerea păcii în lume. Pentru asta, au nevoie să găsească Mărul Edenului. Și așa ajung la Lynch. Acesta este legat la o mașinărie numită Animus, care se conectează la memoria lui genetică pentru a-i permite să retrăiască experiențele lui Aguilar și, astfel, să afle unde este Mărul.
Ei bine, aflăm toate aceste lucruri în primele vreo 15-20 de minute, după care simțim nevoia de o pauză. Iar regizorul Justin Kurzel și scenariștii Michael Lesslie, Adam Cooper și Bill Collage parcă au simțit la fel și au îmbinat momentele pline de explicații și replici – mai mult sau mai puțin filozofice – cu scene de luptă. Însă, exceptând o singură secvență chiar bine realizată, toate celelalte par momente numai bune pentru a merge să-ți mai iei niște popcorn și, eventual, să uiți să mai intri în sală.
Assassin’s Creed e ca un video de introducere al unui joc peste care vrei să sări rapid pentru a trece la ceea ce te interesează de fapt: să joci. Numai că filmul lui Kurzel nu poate fi jucat. Michael Fassbender, Marion Cotillard, Jeremy Irons, Brendan Gleeson sau Charlotte Rampling par a confirma cu toții acest lucru.
Totul aici e plictisitor, fără miză și fără pic de umor, iar scenele de acțiune sunt atât de prost editate și filmate încât de cele mai multe ori face inutilă munca scenografilor.