2
1 martie 2013
 
 

Review > saramon vs Killing Time


Când închizi doi ucigaşi într-o cameră, dintre care cel puţin unul este profesionist, ştii cu siguranţă că se va lăsa cu împuşcături. Cine va trage? În cine se va trage? Cine va supravieţui? Cam acestea sunt întrebările pe care ar trebui să ţi le pui înainte de a vedea Killing Time, cel de-al treilea lungmetraj regizat de Florin Piersic Jr.

În urmă cu opt ani, în Fix Alert, Florin Piersic Jr. îşi arăta pasiunea pentru filmele lui Tarantino, aducând un pic de tinereţe în cinema-ul românesc.

De atunci şi până în prezent s-au întâmplat multe iar filmele româneşti au început să fie abonate la premiile celor mai importante festivaluri de film europene, precum Cannes, Berlin sau Locarno. Însă, în general, publicul român a continuat să stea departe de filmele autohtone. În plus, după moartea lui Cristian Nemescu, nici regizorii de la noi nu s-au arătat prea dornici de a (re)stabili o legătură cu publicul larg.

Dar aşteptarea a luat sfârşit. În ciuda unui act al treilea mai puţin reuşit, Killing Time este filmul românesc care, de la California Dreamin’ încoace, se apropie cel mai mult de tipul acela de entertainment care aduce publicul la cinema fără ajutorul vreunui premiu.

E adevărat, nu are foarte multă acţiune şi nici prea multe personaje, dar are un fel de sinceritate ingenuă care te face să-l îndrăgeşti din primele momente.
Ok, poate nu chiar primele momente. Prima scenă, în care apare Florin Zamfirescu, mi s-a părut un pic prea calculată şi mă făcea să mă simt ca la teatru. Dar, privind-o mai apoi în contextul întregului film, parcă a început să capete sens. Şi, oricum, până în actul al doilea, când se lasă cu împuşcături, nu ai timp să te gândeşti la nimic, pentru că nu te mai poţi opri din râs.

Mai multe decât ce scrie în sinopsis n-aş putea să spun despre ce se petrece în film, fără a dezvălui elemente care ţi-ar putea strica plăcerea vizionării lui. Este un film simplu, dar nu simplist. Este un film pe care TREBUIE să-l vezi dacă iubeşti entertainment-ul de calitate şi cinema-ul românesc.

Pe Cristian Ioan Gutău îl mai văzusem o singura dată, în Fix Alert. M-a impresionat şi atunci, fără să ştiu că, de fapt, nu este actor profesionist. În Killing Time, a făcut-o din nou. Joacă perfect rolul unui asasin moldovean căruia nu-i mai tace gura, aberând minute în şir despre SpiderMan vs Batman, despre pitici sinucigaşi şi crime perfecte sau citind scrisori de dragoste.

Killing Time începe lent, cu monologul lui Florin Zamfirescu. Apoi, continuă exploziv, cu dialoguri/monologuri la care nu-ţi poţi stăpâni râsul. Atinge punctul culminant când asasinul #1 trage primul foc. Dar, din acel moment, parcă nu mai are încotro să se ducă.

Cred că am mai spus că mi-a plăcut Fix Alert, aşa, cu imperfecţiunile sale. Filmat în alb şi negru, realizat în familie, părea un experiment, aproape un film studenţesc al unui regizor aflat în căutarea propriului stil. Din păcate, la finalul lui Killing Time, regizorul Florin Piersic Jr. încă mai caută.

verdict: 4/5


Articol scris de