Suntem în 1945. Al Doilea Război Mondial abia ce s-a terminat iar teritoriul Germaniei este împărțit între ruși, americani și britanici. Naziștii au fost înfrânți și, acum, ei sunt cei vânați, pentru a fi condamnați. Deodată, a fi evreu înseamnă a avea trecere liberă, în timp ce a fi german, simpatizant al Führer-ului, nu mai reprezintă un avantaj, dimpotrivă chiar.
Regizoarea australiană, Cate Shortland, își alege o perioadă istorică puțin explorată în cinematografie. Călătoria personajului ei principal din acest film, Lore, interpretat de Saskia Rosendahl, ne dezvăluie Germania de după război, cu peisaje dezolante, cu orașe părăsite, care poartă urmele violențelor care s-au abătut asupra lor, cu oameni dezorientați, dispuși să facă orice pentru a avea cu ce se hrăni. În contrast, natura pare pură și impasibilă la ce se întâmplă în jur. Aproape ca Lore, în debutul filmului.
Totul seamănă cu un peisaj post-apocaliptic, iar Cate Shortland nu menajează deloc privirea spectatorilor, deși faptele violente sunt abia sugerate, fiind arătate doar urmările lor.
Lore este o adolescentă de 14 ani, dintr-o familie înstărită. În primele minute ale filmului, îl vedem pe tatăl ei, ofițer în armata nazistă, grăbit să ascundă orice informație cu privire la simpatia pentru Hitler și cum își pregătește familia pentru a se ascunde într-o cabană, în pădure. În cele din urmă, acesta se predă americanilor, fiind urmat de soția sa, în timp ce Lore rămâne singură, cu sora sa mai mică, Liesel (Nele Trebs), cu doi frați gemeni, Jürgen (Mika Seidel) și Günter (André Frid), și cu un bebeluș, Peter (Nick Leander Holaschke). Cei cinci trebuie să străbată pe jos aproape 500 de kilometri, până la bunica lor, Omi (Eva-Maria Hagen).
Thomas (Kai Malina), un tânăr taciturn, care poartă cu el actele unui evreu, deși nu seamănă cu cel din fotografie, se alătură acestei familii, asumându-și, inexplicabil, responsabilitatea pentru Lore și frații ei.
Scenariul scris de către Cate Shortland, împreună cu Robin Mukherjee, o adaptare după capitolul al doilea din romanul The Dark Room, al lui Rachel Seiffert, ne dezvăluie o poveste despre supraviețuire și despre maturizare. În momentul în care Lore va ajunge acasă la bunica ei, va fi cu totul schimbată, nu va mai fi fetița inocentă de 14 ani, intoxicată cu ideologia nazistă și învățată cu bunele maniere.
Ce deranjează, însă, sunt filmările repetate din mână, precum și stilul de filmare în ansamblu, care atrage, voit, atenția asupra sa, distrăgându-ți atenția de la poveste. În plus, Cate Shortland decide să îmbine mesajul politic cu descoperirea sexualității de către personajul său principal, nereușind, în final, să aprofundeze niciuna dintre cele două teme.
verdict: 3/5
Povestea e chiar interesanta, captivanta as putea spune. Nu pot spune acelasi lucru si despre regie, in anumite portiuni te face sa pierzi sirul actiunilor.
Pingback: Recomandari cinefile de weekend