20 iunie 2013
 
 

Review > saramon vs Man of Steel


Nu trecuse decât 35, hai, poate 40 de minute, și Man of Steel bifase, deja, nu mai puțin de patru clișee specifice filmelor de acțiune. În plus, Zack Snyder mi-a lăsat impresia că nimeni nu i-a dat de știre că s-a inventat steadicamul. În fine, omenirea a mai fost salvată încă o dată. Și se pare că eroii fac cu schimbul, dacă nu e Bruce Willis, este cu siguranță Iron Man, iar dacă și acesta își ia vacanță, atunci îl avem pe Superman, metamorfozat în Man of Steel. Lui Batman nu-i pasă. Pentru el nu există decât Gothamul.

Regizat de Zack Snyder, după un scenariu scris de David S. Goyer, la care a contribuit și Christopher Nolan, Man of Steel nu reușește, pentru nicio clipă, să te implice în poveste, este lipsit de orice urmă de emoție, personajele sale nu sunt altceva decât simple mijloace pentru ca povestea să meargă mai departe, suspansul lipsește, umorul – la fel. De fapt, sunt mult prea multe lipsuri la Man of Steel pentru ca spectacolul vizual să poată compensa.

La fel ca majoritatea francizelor din ultima vreme, ne întoarcem și de data asta la origini. Aflăm de unde a apărut Superman și de ce este el super. Avem un personaj negativ care este învins prea ușor și un pic de poveste de dragoste, pentru a atrage și publicul feminin.

Timp de 143 de minute, suntem martorii binecunoscutei rețete: armata americană nu este bună de nimic, dacă extratereștrii vor invada Pământul, vor începe cu Statele Unite ale Americii… și ce este prostia aia filozofică pentru care Clark Kent alias Kal-El alias Superman alias Man of Steel își lasă tatăl adoptiv să moară, deși putea să-l salveze? Nimic altceva decât un truc ieftin pentru a implica emoțional spectatorul. Însă, nu reușește. Nu așa se creează emoție. Nu așa vine empatia.

Clark Kent încearcă de mic să se lupte cu propriile forțe, să le controleze. Aici este partea în care Snyder și Goyer ni l-ar fi putut face mai simpatic, ar fi putut aduce un plus de umor, s-ar fi putut juca puțin cu copilăria sa astfel încât să-l umanizeze. În schimb, totul este tratat cu cea mai mare seriozitate și întreaga poveste devine plictisitoare.

Rareori personajele își spun ceva unul altuia. Nu există conversații, ci, mai mult, monoloage. Este adevărat că printre atâtea lupte corp la corp, printre camioane și mașini care zboară care-ncotro și printre orașe întregi care sunt făcute una cu pământul, în vreme ce pe fundal răsună muzica lui Hans Zimmer, este destul de dificil să porți o conversație normală. Însă Snyder și Goyer, care fac echipă cu Christopher Nolan, sunt prea ocupați pentru a se gândi de așa ceva. Scopul lor este crearea unei noi francize de succes și nu realizarea unui film cu substanță, memorabil, cu replici inteligente sau cu personaje bine construite. Și, cu siguranță, Man of Steel va avea un succes nebun la public. Și, cu siguranță, se va face și Man of Steel 2. Dar acesta nu mai este cinema, ci, exclusiv, business.

verdict: 2/5


Articol scris de