Nu știu de ce, dar se pare că există această idee la Hollywood ca anumite francize să se încheie după trei părți. Iar după ce fuseseră deja două filme Taken, ultimul era anunțat cu sloganul It Ends Here, ceea ce presupunea un final epic, unul de care fanii primelor două filme să fie entuziasmați și, mai ales, încântați. Ce am văzut eu, însă, nu a fost altceva decât un entertainment facil, genul de film de acțiune pe care-l vizionezi la TV atunci când nu ai chef să schimbi canalul și pe care-l vei uita imediat ce vei închide televizorul.
Liam Neeson revine pentru a treia oară în rolul lui Bryan Mills. Fosta sa soție, Lenore (Famke Janssen), este ucisă și el se vede suspectat pentru crimă. Bineînțeles că în loc să coopereze cu poliția, acesta alege să-i snopească în bătaie pe polițiștii care l-au prins lângă cadavrul Lenorei și să fugă, în încercarea de a-i descoperi pe cont propriu pe cei care au făcut crima și i-au pus la cale înscenarea.
Pe parcursul filmului facem cunoștință cu o mulțime de personaje, care mai de care mai lipsite de consistență. Apare, astfel, în scenă Kim (Maggie Grace), fiica lui Bryan, care-i mărturisește undeva în prima jumătate de oră că e însărcinată, apropiind filmul tot mai mult de o telenovelă. Stuart St. John (Dougray Scott) este noul soț al Lenorei. Franck Dotzler (Forest Whitaker) este polițistul care se ocupă de ancheta legată de moartea soției lui Bryan. Iar restul personajelor aproape că nici nu contează.
Interviu cu regizorul Olivier Megaton
http://youtu.be/h01ZvmKzCEU
Scenariștii Luc Besson și Robert Mark Kamen au creat primele 30 de minute sub forma unei drame de familie. Avem un tată care-și vizitează fiica și o găsește cu iubitul ei. Apoi, își vizitează fosta soție – care acum este căsătorită cu un alt bărbat – și ajung să se sărute. Și mai avem și un soț care-i face o vizită fostului soț al nevestei sale pentru a-i sugera prietenește să stea departe de aceasta.
Probabil că scopul acestor scene a fost ca publicul să se atașeze, cumva, de personaje, înainte ca acțiunea să înceapă. Însă acțiunea nu se dezlănțuie niciodată așa cum ar trebui, iar relația cu personajele nu se întâmplă. Iar motivul este simplu: totul este atât de artificial și previzibil încât nici întorsăturile de situație nu te mai surprind. Iar interpretarea plictisită a lui Liam Neeson nu este de niciun ajutor.
E ușor să critici un film ca Taken 3, care nici nu încearcă să fie mai mult, să ofere mai mult, să fie mai creativ sau mai puțin previzibil. Dar adevărul e că nici nu m-așteptam la altceva. Regizorul Olivier Megaton (care s-a ocupat și de precedenta parte) nu pare să înțeleagă ce înseamnă o scenă de acțiune bine făcută. Iar lipsa de credibilitate din unele secvențe o putem trece ușor cu vederea, din moment ce, în acel stadiu, deja nu ne mai pasă de ce se petrece pe ecran.
Revenind la sloganul pe care echipa de marketing l-a conceput pentru Taken 3, ”It Ends Here”, la finalul filmului, acesta pare mai mult o promisiune pe care speri ca producătorii să și-o respecte.
Trailer Taken 3
Verdict: 2/5