“The Other Woman” isi insuseste voit cateva tertipuri deja folosite in alte filme cu razbunarea femeilor si face dintr-un film banal de comedie, unul de sezon, cu glumite temperate, dar cu efect de terapie, pana la a schimba cu voiosie statutul de femeie casnica, intr-unul de tipa cu principii, planuri si sentimente ce nu pot fi calcate in picioare.

Este mai mult decât ceea ce se întrevede în trailer, însă nu se ia în serios, ci mai degrabă construiește situații exagerate pentru ca mai apoi să se bazeze pe umorul de situație sau pe cel cu conținut explicit.

doar cele două actrițe principale îl salvează de la a fi un dezastru complet.

Ideea are potențial, dar execuția este slabă și plictisitoare, iar Cassavetes nu poate produce nici măcar o singură glumă bună.

Povestea este previzibilă, cameo-ul lui Nicki Minaj este inutil și umorul este, în mare parte, sadic până la extrem, totuși filmul te face să zâmbești de câteva ori.

Undeva, pe parcursul filmului, „The Other Woman” uită cum se poate amuza pe seama unei povești de dragoste eșuate.

Atât de prost, leneș, neglijent făcut și lipsit de originalitate…

Deși The Other Woman ridică niște întrebări despre independență, identitate și despre importanța prieteniei, în cele din urmă, preferă să facă pe ele și să le arunce pe fereastră, în speranța că va face publicul să râdă.

Hollywood 1 – 0 Bechdel.

Ar fi ajutat dacă regizorul Nick Cassavetes s-ar fi priceput la comedie.