Shana Feste semneaza regia si merge pe o formula clasica a filmului de dragoste american pe care il vezi duminica seara sau il revezi dupa o despartire.

În ciuda faptului că subiectul nu este unul lipsit de interes pentru tinerii îndrăgostiți, iar scenariul nu este chiar atât de insipid, filmului îi lipsește acea componentă, de cele mai multe ori necunoscută și nedefinită chiar și pentru echipa de producție, care să-i ofere substanță.

“Endless Love” pare de data asta mult mai preocupat sa surprinda o idila imposibila, cu insistente pe relatiile parentale, dar neglijeaza (fara voie, as vrea sa cred), inocenta si fragilitatea unei relatii descoperite prematur.

Noua variantă la „Endless Love” nu are o poveste suficientă să o facă memorabilă: Banalitatea este cel mai mare păcat al său.

Acest film este o creaţie fără valoare.

Este realizat pe gustul fanilor Nicholas Sparks.

Dacă filmul funcţionează cumva, este datorită poveștii de dragoste obişnuită, o dramă oedipiană.

De ce Hollywoodul continuă să facă spectatorii să-și dorească un film romantic siropos? Endless Love nu ar fi trebuit să fie atât de prost.

Ai fi dorit ca Endless Love să riște mai mult, să fie mai original sau, cel puțin, să reflecte mai mult experiențele adolescenților și emoțiile prin care trec aceștia.

Un film nereușit din 1981 a devenit unul plictisitor 33 de ani mai târziu.

Este atât prost în execuție, cât și mult prea serios pentru o bucată siropoasă de divertisment care este fără să vrea amuzantă.

O brambureală care are tiparul poveștilor de Nicholas Sparks.