Flight nu e un film despre avioane, teroriști ai aerului sau despre cum orice idiot aterizează un uriaș coșciug de metal. E un film despre viața unui om dependent de alcool. O viață privită dinafară, fără o dramtizare excesivă.

De la “Cast Away”, la fel unul dintre favoritele mele, nu l-am mai văzut pe Zemeckis regizând un film cu atâta dramatism. Trecând de la thriller la dramă psihologică fără să existe niciun moment de pauză, sunt bucuros că revine în elita filmelor de calitate

De data asta, sensibilitatea e numitorul comun pentru două culturi cinematografice distincte: mainstream şi indie. Faţă de normele studiourilor, e un plus calitativ, faţă de normele celorlalţi, un plus tehnic!

Un film cu emotii, cu oameni ca oricare altii, cu probleme la fel de reale. Denzel, ai reusit sa faci si asta. Felicitari!

Flight este, de fapt, filmul lui Washington sub bagheta lui Robert Zemeckis ce ofera o abordare clasica, avand marele avantaj de a nu te obliga sa-ti fie mila de personaje. In schimb ajungi sa-ti pui intrebari si finalul acestui film risca sa-ti ramana in memorie mult timp dupa ce-l vezi.

Practic, actualul film al lui Zemeckis s-ar situa cam la nivelul valoric al perioadei mediane (1997-2000 – deşi sensibil sub „Contact”). Pentru spectatorii preocupaţi doar de ceea ce văd acum şi aici, e suficient.

În acest film, regizorul se joacă cu drama unui alcoolic. Spun că se joacă pentru că deși e treabă serioasă, nu o îmbrățișează în totalitate, o tratează oarecum superficial cu scene mai mult decât banale.

Flight începe spectaculos (cu o tipă goală ce se tot plimbă prin cadru, după care se trece direct la zborul cu probleme, unde intră în scenă extrem de credibilele efecte speciale) şi se ţine relativ bine până aproape de final, când devine moralizator la modul simplist şi, prin urmare, fals.

Problema principală cu ”Flight” e că, odată trecută secvența extraordinară a prăbușirii avionului, filmul nu prea are unde să se ducă, decât să se înscrie în niște coordonate destul de safe și previzibile.

Avem in Flight cel mai reusit portret al alcoolicului, mai reusit decat cel din Crazy Heart sau Leaving Las Vegas, chiar daca si acestea sunt la randul lor geniale. Daca aveti probleme cu bautura, mergeti sa vedeti filmul, o zi sau doua n-o sa mai consumati alcool.