O fată nevinovată. O femeie răzbunătoare. Două începuturi vechi. Un film ca un vin corect învechit.

Una dintre minunățiile sale este că în ciuda tonurilor gri și a subiectelor pe care le abordează, Ida are lumina, grația, umorul și inventivitatea vizuală specifice filmelor New Wave din anii 60, cărora le oferă un frumos omagiu.

Uimitor, original și remarcabil la orice nivel, Ida ar putea fi o capodoperă în orice eră, în orice țară.

Este fața Trzebuchowskăi, situația personajului său, călătoria ei existențială și practică, astea ne țin interesul treaz pe tot parcursului filmului Ida.

Pe parcursul scurtei sale durate și undeva în secvențele sale alb-negru, filmul conține cumva un univers al vinovăției, al violenței și al durerii.

Felul în care camera îi înfățișează fața Trzebuchowskăi este demn de un eseu în sine, ca un experiment pe viu în procesul identificării cinemaului.

Drama poloneză, realizată într-un alb-negru riguros, este un film de artă în adevăratul sens al cuvântului.

o poveste puternică, îndrăzneață, cu două interpretări fenomenale și inteligente, ale celor două actrițe: Kulesza și Trzebuchowska.

Regizorul Pawel Pawlikowski înfățișează o durere lentă în Ida, un film în care dragostea și moartea sunt privite de la o distanță respectabilă.