Oblivion nu este un film original, nu aduce inovatii genului, in schimb se vede cu ochiul liber ca este un film lucrat estetic.

Pentru mine, chiar daca ma astept sa aiba loc, secventele lungite de “suspine” mai degraba strica, dar cei care au o toleranta mai ridicata pentru ele in perspectiva intregului film (imagini spectaculoase, poveste cate te provoaca de nenumarate ori, suspans) le pot privi mai cu indulgenta decat mine.

Oblivion deține toate elementele pentru a deveni un film SF de succes și, totodată, primul blockbuster din 2013. Cu o viziune spectaculoasă, Joseph Kosinski reușește să creeze din Oblivion un mic deliciu vizual ce trebuie savurat de orice iubitor al filmelor SF și nu numai.

Este evident ca “Oblivion” va fi un blockbuster. Are tot ce este necesar pentru aceasta titulatura. Infuzie cu adrenalina si o poveste cusuta unde are gauri cu idei revolutionare si lipita cu secvente cenusii, atunci cand totul devenea prea clar. Se sustine totul cu o coloana sonora trepidanta, energica si alerta

E lipsit de originalitate, dar arată de 120 de milioane de dolari

E un film care merita vazut? Da. E absurd, tras de par, cu un scenariu plin de gauri si care poate fi usor parodiat? Da. Are si o poveste de dragoste siropoasa ca toate filmele americane? Sigur ca da. O sa va placa? Da.

Per ansamblu, filmul este chiar decent, cu un scenariu slăbuț, însă cu interpretări mai mult decât competente, efecte speciale reușite și foarte bine filmat de recent oscarizatul Claudio Miranda.

Păcat că filmul ratează la mustaţă locul fruntaş al unui SF glorios. Rămâne însă, cu siguranţă, unul de calibru.

Ca fan declarat al filmelor de tipul “I Am Legend”, Oblivion a fost o bucurie totala in cele 2 ore de fantastic si actiune, iar Joseph Kosinsky (tineti minte numele asta, este regizorul “Tron”) nu a lasat stacheta jos nicio secunda.

Bogat în idei şi condus de imagini extraordinare, chiar dacă uneori este confuz, Oblivion te recompensează, fiind o bucată de sci-fi de top.

Kosinski a reuşit din nou să creeze o lume fictivă, care să pară reală în esenţă, dar încă o dată a pus mai mult accent pe locurile din jur decât pe oameni.

Oblivion arată ca un proiect de film foarte scump, care a fost scris şi rescris de nenumărate ori.

Există o diferenţă în a crea o lume a viitorului care să păstreze o limită a realităţii şi în a crea una în care nu faci altceva decât să arunci tot felul lucruri care consideri că sunt cool, gândind că nu va trebui să aibă niciun sens până la urmă.