Review > saramon vs Gangster Squad

Gangster Squad e stupid fun, cum ar zice americanul, şi-ţi dezvăluie asta încă de la început.

Începe cu o scenă prin care îşi arată din start intenţiile: nu va duce lipsă de violenţă şi de bad guys.

Când îl vedem pentru prima dată pe John O’Mara (Josh Brolin), ştim că nu vor lipsi nici poliţiştii ăia grozavi, pe care-i vezi prin mai toate filmele de genul acesta; ştiţi voi, poliţiştii ăia care n-au viaţă proprie (deşi au familie), al căror singur scop este să-i prindă p-ăia răi şi să ajute femeile aflate în pericol. Eventual, pentru ca totul să pară că are sens, aceştia au luptat în trecut în război (nu contează care, război să fie; de data asta este vorba despre al doilea război mondial).

Şi, mai apoi, îşi face apariţia Ryan Gosling. Ei bine, în acel moment îţi dai seama cine-i şmecherul în toată povestea asta şi cine se va alege cu fata la finalul filmului.

Dar s-o luăm de la început. Suntem în Los Angeles-ul anului 1949. Mickey Cohen (Sean Penn) conduce aproape întreg orașul și se pregătește de ceva și mai important: să controleze întregul sistem de pariuri. Numai că un anume mare șef al poliției, interpretat de Nick Nolte, se gândește să-i vină de hac.

Prin urmare, îi propune detectivului John O’Mara să-și facă o echipă cu care să-i strice toate afacerile mafiotului. Așadar, acesta alege (de fapt, soția sa (Mireille Enos) este cea care face selecția) un cowboy (Robert Patrick), un tânăr mexican (Michael Peña), un polițist de culoare (Anthony Mackie), un specialist în comunicații (Giovanni Ribisi) și pe șmecherul de care vorbeam mai devreme, interpretat de Ryan Gosling.

Pe lângă atâția bărbați, era musai să fie și o femeie (Emma Stone). Și cui i se putea atașa mai bine dacă nu șefului răufăcătorilor. Și de cine se putea îndrăgosti, dacă nu de personajul lui Gosling?!

Ei bine, cu această premisă au plecat la drum regizorul Ruben Fleischer și scenaristul Will Beall și n-a ieșit o capodoperă, n-a ieșit cel mai bun film cu gangsteri făcut vreodată, ci doar un film mediocru, cinstit, aproape o parodie a filmelor cu gangsteri, care nu prea îți lasă timp să te plictisești.

Sunt momente în care râzi de penibilul situației, dar sunt și momente în care te amuzi pe seama lui Gosling; nu credeam să ajung să zic asta vreodată, dar… el este unul dintre punctele forte ale filmului, cel puțin atunci când face pe șmecherul. Când devine serios, devine, de fapt, plictisitor. Din fericire, nu se întâmplă prea des.

Filmul lui Ruben Fleischer trebuia să aibă premiera în septembrie, anul trecut, însă a fost amânat din cauza evenimentului tragic din orășelul Aurora, unde mai multe persoane au fost ucise într-un cinematograf, în ziua premierei lui The Dark Knight Rises. Warner Bros. a decis, astfel, să elimine o scenă în care mai multe persoane erau ucise într-o sală de cinema. A înlocuit cinematograful cu Chinatown. Și chiar n-a ieșit rău. Însă, la fel ca în cazul întregului film, i-a lipsit substanța, ceva care să te facă să aștepți următoarea mutare cu sufletul la gură.

Totul se petrece pe fugă, personajele sunt abia conturate, iar accentul este pus pe scene de violență, pe scene pline de clișee, pe carisma lui Gosling și pe farmecul Emmei Stone.

Gangster Squad este distractiv, dar nu-ți oferă nimic mai mult. E ca berea fără alcool. Îți potolește setea pe moment, dar parcă te lasă cu gândul la o bere adevărată. Este genul de film perfect pentru multiplex, de savurat împreună cu niște prieteni și garnisit cu mult popcorn.

verdict: 3/5