Tranziţia la genul de acţiune se face gradual – şi, din păcate, în detrimentul filmului, care dă impresia că Waugh ar fi mai aplecat spre prima latură, decât spre a doua: construcţia dramaturgică e destul de liniară, iar regia are mai degrabă ritmul moderat al unei drame de familie decât vivacitatea punctată de şocuri a unui thriller.

Povestea lui John Matthews nu e decat o calatorie plina de tensiune si drama prin sufletele chinuite ale unor eroi reali sau imaginari, luptandu-se cu incercarile vietii si incercand sa iasa invingatori.

Privit per ansamblu, este un film care are multe sclipiri de originalitate dar cred că totul se datorează faptelor reale pe care scenariul este bazat decât modului în care acesta este realizat.

Filmul încearcă să prezinte în tonuri gri, criticând vag, războiul împotriva drogurilor, dar absurditatea ideii reliefată de scenariu sfârşeşte prin a transforma paleta sa morală într-o nuanţă de maro murdar.

Un film mai puternic ar fi putut avea un răufăcător mai distinctiv decât Benjamin Bratt, un actor principal mai comun decât Hulk Johnson, precum şi o concentrare mai mare asupra întreprinderilor americane de antreprenori.

În ciuda violenţei sale, Snitch nu se dezintegrează într-un zgomotos nonsens.

Prea multă vorbărie şi prea puţină acţiune.

Neobişnuit pentru acest gen, Snitch este un film în care îţi vei aminti mai mult personajele şi actorii decât momentele de acţiune.