Dispune de o cinematografie stralucitoare si trateaza cu indulgenta si rafinament un subiect de altfel mai dur decat in aparenta.

De mult timp nu am mai fost mișcați la cinema de o dramă personală atât de răvășitor transpusă ca în filmul Daneza de către actorii Eddie Redmayne și Alicia Vikander.

The Danish Girl este un spectacol artistic, dar mai ales psihologic, care dezvolta si romanteaza traiul in comun al celor doi artisti danezi, ridicand pionieratul in revolutii sexuale la rang de arta si aducand martiriul la nivel obligatoriu.

The Danish Girl este emoționant, actual și splendid.

Tom Hooper transformă această poveste în cel mai frumos și accesibil film pe care l-ai putea face cu subiectul dat.

The Danish Girl are șarm, dar nu suficientă pasiune.

Cu bun gust și reținut până la un punct. Este mai ușor să-l admiri, decât să-l iubești.

Este greu să nu-ți dorești ca “The Danish Girl” să fi fost un film mai bun, o explorare mai îndrăzneață și mai deschisă emoțional a manifestării lui Lili.

Îi ia ceva timp pentru a-și despacheta temele și a ne câștiga interesul, dar în cele din urmă ne permite să experimentăm puternicul efort care motivează acțiunea.

Nu-ți poți lua ochii de la Redmayne în rolul unui pionier în operația de schimbare de sex. Iar Vikander face minuni în rolul unei soții care stă alături de femeia sa.

Indiferent cât de plin de emoție sunt interpretările, pare că audiența nu primește cu adevărat profunzimea poveștii pentru a sprijini personajele sau emoțiile.

Un facsimil frumos, bine-intenționat, magnet pentru premii al unei vieți reale tumultoase.

Interpretări incredibile și un aspect frumos, dar ceva lipsește.

Este o poveste a unui transsexual, care este foarte atentă să nu sperie sau să ofenseze audiența. Tocmai de aceea nu reușește să aibă acel impuls emoțional care ar fi fost de așteptat.

O prezentare respectabilă, dar reținut din punct de vedere emoțional a unei vieți remarcabile.