Se pare că există un Conjuring Universe, ca și în cazul filmelor cu super-eroi. Cel puțin, așa a fost promovat Annabelle: Creation, cea mai recentă parte din seria Conjuring, care este un prequel la primul Annabelle (apărut în 2014), care era la rândul lui un prequel la primul The Conjuring, apărut în 2013.
Însă, dacă ești puțin atent(ă), vei vedea că, de fapt, acest univers nu conține decât aceeași poveste reinterpretată cu alte personaje.
Nici Annabelle: Creation nu aduce absolut nimic nou, însă regizorul David F. Sandberg și scenaristul Gary Dauberman reușesc să creeze o atmosferă numai bună pentru un film horror, chiar dacă nu renunță la folosirea trucurilor ieftine și previzibile de care se folosește orice film de acest gen.
David F. Sandberg a debutat anul trecut tot cu un horror – Lights Out, realizat cu un buget de numai 5 milioane de dolari, care a câștigat la nivel global aproape 150 de milioane de dolari. La noi, însă, nu s-a bucurat de un succes prea mare, înregistrând numai vreo 14 mii de spectatori în nouă săptămâni.
Scenaristul Gary Dauberman a scris și primul Annabelle, care a reprezentat debutul său în lungmetraj. De atunci, a mai scris încă două filme, dar acestea n-au avut prea mult succes.
Pe lângă atmosferă, un alt punct forte al lui Annabelle: Creation îl reprezintă interpretările tinerelor actrițe din distribuție, în special Lulu Wilson (Linda) și Talitha Bateman (Janice), în ciuda faptului că personajele lor sunt destul de superficial dezvoltate.
Trailer Annabelle: Creation
La 12 ani după moartea fiicei lor într-un accident, Samuel Mullins (interpretat previzibil de bine de Anthony LaPaglia) și soția sa Esther (interpretată de o Miranda Otto prea puțin folosită) decid să găzduiască în casa lor câteva orfane și pe călugărița Charlotte (Stephanie Sigman), care le are în grijă.
Izolată de colegele ei din cauza unei probleme la picior care o împiedică să se deplaseze fără ajutor, Janice începe să descopere tot felul de fenomene ciudate prin casă. Așa cum se întâmplă în orice film horror, când încearcă să povestească cuiva (Charlottei, în acest caz) despre ce a văzut, evident că nu este crezută.
După primele câteva zeci de minute în care Sandberg și Dauberman încearcă să ne facă cunoștință cu personajele, urmează o mulțime de secvențe în care orice logică ar spune personajelor să nu intre acolo, să nu atingă obiectul acela, să iasă din acea cameră cât mai repede. Dar personajele noastre nu ascultă de logică. Iar realizatorii nici nu reușesc să explice de ce.
În ciuda acestor detalii, Annabelle: Creation reușește să funcționeze ca o colecție de momente înfricoșătoare, realizate cu o mișcare inteligentă a camerei și potențate de o scenografie bine pusă la punct; casa în care se petrece acțiunea având mai multă personalitate decât orice alt personaj care umblă prin ea.
Tocmai l-am vazut la cinema si mi se pare mult mai bun decat prima parte.Are o atmosfera tensionata care te tine incordat si fazele scary sunt mult mai reusite.