Un film bun, foarte bun, un regizor Andrei Zviaghinţev – confirmat pe deplin si actori demni de o pleiada de inaintasi de mare clasa.
Deşi lipsit de subtilităţi şi bogat în metafore, filmul impresionează prin forţa evocatoare a imaginii şi a muzicii.
Pe liniile sale de forţă, Loveless izbeşte din plin, ridicând întrebări grele, tulburând, neliniştind, reuşind […] să spună deopotrivă povestea unor personaje şi a unor societăţi, a timpului prezent şi a celui trecut, a celor înstăriţi şi a celor sărăciţi, a naturii pustiite de om şi a bivuacului cel mai intim.
Un film de Oscar menit să te cutremure, și reușește.
Un exemplu abil de a realiza un film, de la unul dintre puținii regizori contemporani a cărui filmografie poate fi comparată cu aceea a marilor autori dintr-o eră mai veche a cinematografiei de artă.
Loveless este un film bun, dar unul care este greu pentru cineva să-l recomande.
[Zvyagintsev] continuă să își consolideze locul precum una dintre cele mai importante originale voci din cinematografia mondială.
Novikov apare pe ecran pentru doar câteva minute și are puține replici, dar este suficient pentru acest tânăr actor să lase o impresie devastatoare.
Zvyagintsev se folosește de o căsnicie toxică pentru a realiza un portret larg al decăderii, delincvenței și detașării morale.
Pe moment ce se derulează, scopul lui Loveless se extinde, devenind o critică aspră asupra societății pe care Zvyagintsev o vede în jurul său.
O experiență care te urmărește, menținându-se captivantă deși nu duce nicăieri.
Zvyagintsev reușește încă o dată să demonstreze talentul său remarcabil de a crea lumi formate perfect din punct de vedere dramatic, ilustrând patologiile din societatea rusească.