Dragalasenia si inocenta minionilor nu sunt nicio secunda discreditate si animatia ramane pana la final decenta, desi oferta de amuzament ar fi putut fi mai complex detaliata, asta poate pentru ca se lasa la o parte formula plina de aventura a „Despicable Me”.

Chiar dacă adulţii vor reproşa filmului că are o intrigă străvezie şi că se mulţumeşte să fie mai degrabă o succesiune de gaguri, sunt toate şansele ca întreaga familie să se distreze de minune la cinema.

Toate pacatele acestui film, in cazul in care acestea exista, sunt iertate.

Inceputul promitator lasa loc unei povesti inconsistente care ii pierde din vedere chiar pe protagonisti.

Fara elementul uman din Despicable Me, care crea tensiune si drama si impingea povestea inainte, Minionii nu are acelasi farmec si din pacate, nici acelasi umor.

Sunt multe glume şi deseori complicate, dar comedia dispare pe moment ce povestea şi celelalte personaje încep să intervină.

Vor pune un zâmbet pe feţele spectatorilor şi se va menţine acolo.

Încercând să găsească un motiv pentru ca personajele secundare să aibă propria lor aventură, Minionii se dovedesc a fi prea de mică amploare.

De fiecare dată când a devenit plictisitor, a găsit o modalitate să mă facă să zâmbesc şi să îl iert.

Minionii sunt câteodată foarte amuzanţi. Problema este povestea, care este la fel de nedeterminată precum corpul lor.

Filmul Minionii începe în forţă, dar îşi pierde din ritm foarte rapid.

Odată ce personajele vorbitoare sunt introduse, devine mai puţin fantastic şi mai mult neîndemânatic, spunând o poveste confuză, care durează prea mult, fiind doar o umplutură pentru a acoperi timpul de rulare.

Este exact tipul de amuzament la care am ajuns să ne aşteptăm de la aşa ceva.

Angajamentul lui Morel şi animatorilor săi de a crea o glumă după alta este aproape copleşitor.

Minionii niciodată nu învaţă sau nu se schimbă, întotdeauna fiind între variaţiuni ale aceluiaşi scenariu.