N-am fost niciodată un mare fan Metallica. De fapt, n-am fost niciodată fanul niciunei formații. Iar entuziasmul meu cu privire la aproape orice film tinde spre zero, în timp ce premierele din ultima vreme îmi dau dreptate să simt așa.
Din când în când, însă, apare câte un film care mă zdruncină pe dinăuntru, care-mi amintește de ce există muzică, ce înseamnă film și ce spectacol fantastic de intens poate rezulta atunci când cele două elemente sunt alăturate.
Metallica Through the Never nu este film, la fel cum nu este nici concert. Metallica Through the Never este o experiență senzorială.
Avându-l ca regizor pe Nimrod Antal, care a scris scenariul împreună cu Kirk Hammett, James Hetfield, Robert Trujillo și Lars Ulrich, acest al cincilea film al cineastului maghiar forțează limitele unui concert filmat și îmbină momentele muzicale de pe scenă cu o poveste apocaliptică plină de suspans.
Dane DeHaan (pe care l-ați putut vedea în The Place Beyond the Pines sau în The Amazing Spider-Man 2) este unul dintre membrii echipei care se ocupă cu buna-desfășurare a evenimentului. Numai că un camion al echipei rămâne pe drum fără combustibil și Dane este trimis în ajutor.
Prima parte a aventurii sale te ține cu sufletul la gură, însă, în a doua parte, îi lipsește o anumită susținere. De fapt, întreaga fantezie narativă care se petrece dincolo de jumătatea filmului pare, mai degrabă, rodul halucinațiilor unui fan din public, care a consumat prea multe substanțe interzise.
Însă, muzica nu dezamăgește pentru nicio clipă. Și, în cele din urmă, pentru așa ceva mergi la acest film: pentru muzică, pentru spectacol, pentru a simți revolta din sunetul chitarei lui Kirk Hammett și din vocea lui James Hetfield, pentru a-ți redescoperi partea întunecată și pentru a-ți reaminti că o poți controla.
În istoria fiecărei francize populare, se ajunge la un moment-dat să se facă un film despre care se vorbește ca fiind numai pentru fani. Ei bine, Metallica Through the Never nu face parte din nicio franciză, însă este creat special pentru fanii Metallica sau ai rock-ului, în general, pentru care filmul lui Nimrod Antal devine o vizionare obligatorie.
Verdict: 4/5