Poate că acum nu se mai fac astfel de filme. Sau poate că se fac mai rar, deși eu nu-mi amintesc vreun film românesc recent a cărui acțiune să se desfășoare la țară. Însă, era o perioadă, înainte de 1989, când regizorii și scenariștii de la noi aveau în centrul atenției viața la țară (chiar dacă majoritatea acestor filme sunt ecranizări ale unor romane). Am căutat cele mai reprezentative filme românești cu sau despre țărani și iată ce am găsit:
Răscoala (1965)
Regia: Mircea Mureşan
Scenariul: Petre Sălcudeanu
Cu: Ilarion Ciobanu, Emil Botta, Nicolae Secăreanu
Sinopsis:
Prin intermediul tăranului Petre Petre, eroul principal al cunoscutului roman, sunt relatate evenimentele din timpul răscoalei din 1907, de la declanșare și pana la înăbușirea ei.
Ecranizare dupa romanul lui Liviu Rebreanu „Răscoala”.
Baltagul (1969)
Regia: Mircea Mureşan
Scenariul:
Cu: Margarita Lozano, Sidonia Manolache, Folco Lulli
Sinopsis:
Ecranizarea romanului omonim de Mihail Sadoveanu, drama regizata de Mircea Mureșan urmăreste povestea unui cioban dispărut în împrejurări misterioase. Soția sa reface drumul parcurs de acesta cu turmele de oi și află adevărul: bărbatul a fost asasinat. Femeia restabilește adevărul și pornește pe urmele criminalilor.
Atunci i-am condamnat pe toţi la moarte (1972)
Regia: Sergiu Nicolaescu
Scenariul: Titus Popovici
Cu: Cristian Şofron, Amza Pellea, Ernest Maftei
Sinopsis:
Ipu, idiotul satului, de o candoare și un firesc dezarmant, trăiește ultimele zile ale ocupației germane în satul său transilvan. După ce un militar neamț a fost ucis, localnicii sunt amenințați cu distrugerea totală dacă nu-l predau pe terorist. Ipu acceptă sacrificul în schimbul unei parcele de teren pentru familie și unei înmormântări de lux la a cărei repetiție ține să asiste neapărat.
Ecranizare dupa nuvela lui Titus Popovici, „Moartea lui Ipu”.
Osânda (1976)
Regia: Sergiu Nicolaescu
Scenariul: Sergiu Nicolaescu, Victor Ion Popa
Cu: Amza Pellea, Gheorghe Dinică, Ernest Maftei
Sinopsis:
Manolache Preda se reîntoarce în satul natal, după ce a îndurat anii grei de ocnă, în urma răscoalei țărănesti din 1907, șă după ce a luptat o perioadă pe front. Însă revenirea în sat îl întâmpină numai cu greutăți, pentru că oamenii îl privesc suspicioși, autoritățile nu îi acordă niciun sprijin, iar soția lui a vândut toate pământurile pe care le aveau. Aflat în această situație disperată, Manolache începe să lucreze pe domeniul boierului Leon, unde se îndrăgostește de Ruxandra. Dar nici acum nu își găsește liniștea, pentru că boierul este ucis, iar vina cade evident pe fostul ocnaș, căruia nu-i rămâne altă posibilitate decât fuga. Parcă urmărit de un blestem, Manolache este nevoit să se ascundă în munți.
Ion: Blestemul pământului. Blestemul iubirii (1980)
Regia: Mircea Mureşan
Scenariul: Titus Popovici
Cu: Ioana Crăciunescu, Petre Gheorghiu, Şerban Ionescu
Sinopsis:
Ion este un țăran sărac din satul Prislop și vrea să intre și el în rândul celor bogați. Planul lui este de a-l sili pe Vasile Baciu, unul dintre bogătașii satului, să i-o dea de soție pe fiica sa, Ana, și, o dată cu ea, și pământurile. Ana rămâne însărcinată, iar Ion așteaptă momentul tocmelii. În același timp, Ion e îndrăgostit pătimaș de Florica, o fată frumoasă, dar săracă. Ion ar dori și zestrea Anei și iubirea Floricăi.
Ecranizare după romanul lui Liviu Rebreanu.
Articolul face parte din Campania aniversară Alcedo, care sărbătorește 25 de ani de la înființare. Alcedo este cel mai mare distribuitor de produse pentru agricultură din România și lucrează cu o treime din fermierii români. Mai multe informații poți găsi pe site-ul alcedoltd.ro
Dreptate în lanţuri (1983)
Regia: Dan Piţa
Scenariul: Dan Piţa, Mihai Stoian
Cu: Claudiu Bleonţ, Ana-Maria Calinescu
Sinopsis:
Un film dur și poetic, inspirat din fapte reale, a cărui acțiune este plasată la începutul secolului trecut. Filmul evocă figura unui țăran român care, împins de autoritățile opresive, este forțat să duca singur o luptă îndelungată împotriva injustiției. Tudor Panteliu este un erou care devine în acest film simbolul luptei țăranului român pentru dreptate sociala.
Ciuleandra (1985)
Regia: Sergiu Nicolaescu
Scenariul: Sergiu Nicolaescu, Anusavan Salamanian
Cu: Ion Ritiu, Anca Nicola
Sinopsis:
Prins în hora frenetica a Ciulendrei, Puiu Faranga se îndrăgostește de Mădălina, cu care se va căsători, smulgând-o din satul ei natal și transformând-o în Madelaine Faranga. Mădălina i-a cucerit inima, dar l-a adus în pragul nebuniei datorită barierei pe care a ridicat-o între ei, datorită diferenței sociale. Astfel într-un moment de rătăcire, Puiu Faranga își arată adevărata personalitate, si în delirul său își ucide soția. Ca să scape de închisoare, Puiu Faranga este internat de tatăl său – ministru – într-un sanatoriu. Pacientul mărturiseşte pasiunea pentru Mădălina și crima comisă, psihiatrului Aioanei, care printr-o coincidenţă, originar din satul fetei, a fost îndrăgostit de ea candva.
Moromeții (1988)
Regia: Stere Gulea
Scenariul: Stere Gulea
Cu: Luminiţa Gheorghiu, Victor Rebengiuc, Gina Patrichi
Sinopsis:
Filmul descrie povestea unei familii de la țară, al cărui erou principal este Ilie Moromete, tatăl unei numeroase familii alcătuită din copii care proveneau și din alte căsătorii. Povestea se bazeaza în special pe Ilie care, deși în aparență nu ar trebui să aibă nici o problemă, având două loturi de muncit și o groază de copii care să lucreze pământul, este măcinat de conflictele care apar unul dupa altul.
Ecranizarea a romanului cu același nume, scris de Marin Preda.
O vară cu Mara (1988)
Regia: Mircea George Cornea
Scenariul: Radu Petrescu-Aneste
Cu: Teodora Mareș, Mircea Diaconu, Lucian Nuță
Sinopsis:
Mara, o tânără maramureșeancă, una dintre cele mai mândre fete ale județului sosește într-un sat din sudul țării împreuna cu tatăl și cu frații săi (cinci dulgheri, care de care mai vrednic și mai priceput în meseria sa) ce fusesera angajați să facă lucrări de tâmplărie la un C.A.P., într-un sat din Bărăgan, și să construiasca grajduri pentru vite. Aici ea se îndrăgostește de agronomul Nan Hurezan (Lucian Nuta), un tânăr absolvent frumos și plin de șarm, dar tatăl său cu greu acceptă aceasta relație de iubire și va încerca să facă tot posibilul să-i despartă.
Undeva în Est (1991)
Regia: Nicolae Mărgineanu
Scenariul: Nicolae Margineanu, Augustin Buzura
Cu: Dorel Vişan, Remus Mărginean, Maria Ploae
Sinopsis:
În proaspăta Republică Populară România, bolșevismul își extinde procesul de colectivizare a pământului, colectivizare ce ajunge și într-un sat din Transilvania, dar aici, Partidul Muncitoresc se izbește de refuzul țăranilor din fruntea satului. Neajungând la un consens propriu-zis, se formează în împrejurimi o rezistență anticomunistă.
Să nu pierdem însă din vedere componenta propagandistică a acestor filme, mai ales a celor ale regizorilor puternic sprijiniți de regimul comunist, ca Sergiu Nicolaescu. Mi-am pus în gînd să văd filme de propagandă din perioada comunistă și cred că s-ar potrivi aici următoarele:
Partea ta de vină (1963)
Un tînăr „țăran“ ardelean își urmărește visul: să lucreze pe un șantier socialist pentru a strînge bani, a reveni în sat și a-și construi cea mai tare casă din așezare. Pe șantier, nimerește peste caractere cu trecuturi complicate, o tînără cu un iubit pe urme și un copil în grijă. Și mai dă peste Uniunea Tineretului Muncitor.
http://www.cyberculture.ro/blog/2014/11/20/filme-de-propaganda-partea-ta-de-vina-1963/
În sat la noi (1951)
Un mic sat este prins în fervoarea înființării colectivelor agricole. Evident, unii sunt cuprinși de îndoieli. Proaspeții activiști comuniști propagă gînduri bune la toate nivelurile: la sfatul satului, la petreceri, la înmormîntări, în familii și chiar în cuplu. Chiaburii încep să tremure de teamă. O nouă lume înfloritoare se întrevede.
http://www.cyberculture.ro/blog/2014/11/11/propaganda-in-sat-la-noi/
Acum, propagandă există și-n filmele de la Hollywood și nimeni nu-i acuză atât de mult pe americani așa cum o fac unii cu Nicolaescu. Iar pe lângă caracterul propagandistic al filmelor lui, se poate vedea și entertainmentul – ingredientul care aduce publicul la cinema, ceea ce, dacă e să fim corecți, nu prea există la filmele recente românești.
Cred că era ușor de făcut un film pe vremea comuniștilor. Trebuia doar să scrii un scenariu în care să lauzi partidu și obțineai finanțare. :))
Mersi pentru recomandări.
Dar la Hollywood propaganda este mai subtilă azi. Cît despre divertisment, el nu trebuie căutat în orice film, nu e obligatoriu să rîdem la orice creație, ne mai poate emoționa și în alte moduri. Oricum, tu ai dat exemple de filme bune și unele din ele chiar au avut mici probleme cu cenzura comunistă.
Sa inteleg ca ai scris acest articol c-o pizza taraneasca in fata?
Nope. Prosciutto e funghi. Întotdeauna prosciutto e funghi :P