Iată un film ciudat. Cu o poveste absurdă. O comedie neagră pe care nu știi dacă ar trebui s-o iei în serios sau nu.
Dacă ar fi suficient de interesant pentru publicațiile de pe la noi, probabil ai putea întâlni un titlu precum: Șerban Pavlu face o dezvăluire importantă în Charleston. Află unde greșesc majoritatea românilor.
Dacă ar fi lansat pe la americani, probabil că ai putea întâlni un titlu de genul: Andrei Crețulescu discriminează femeile. Își ucide personajul feminin din primele minute. Personajele masculine trăiesc pân la final.
Dacă ar face RomâniaTV un material despre el, probabil că pe burtieră ar scrie: Șerban Pavlu aruncă bomba. Află cum sunt ucise sute de mii de ființe de dragul sportului.
Și niciunul dintre titlurile posibile de mai sus nu ar fi greșit.
Trailer Charleston
Filmul lui Andrei Crețulescu, aflat la debutul său în lungmetraj, are trei personaje în centrul atenției.
Ioana – interpretată de Ana Ularu – privește agitată ecranul telefonului. Iese apoi în grabă dintr-un local, este lovită de o mașină și… filmul poate începe.
Alexandru (Șerban Pavlu), cu căștile în urechi, cu ochelari de soare și cu o geacă de piele, fumează în timp ce slujba de înmormântare a Ioanei – soția sa – se termină.
Sebastian (Radu Iacoban) aduce absurdul în poveste. Acesta apare la ușa lui Alexandru și se prezintă drept iubitul Ioanei din ultimele 5 luni.
Deși Ioana nu este prezentă în film mai mult de câteva zeci de secunde, ea este motivul pentru care întreaga poveste există. Ea este singurul punct de legătură dintre Alexandru și Sebastian – doi bărbați complet diferiți: și prin atitudine, și prin vestimentație, și prin limbaj.
Dacă reușești să treci peste gândul că o astfel de situație nu s-ar putea întâmpla nicicum în viața reală, vei descoperi un film destul de amuzant. Și, din păcate, doar atât. Pentru că impactul emoțional nu are efectul așteptat.
Soundtrack Charleston
Un alt lucru bun la filmul lui Crețulescu este coloana sonoră realizată de Massimiliano Nardulli. Mai e și o secvență de dans, care face legătura dintre actele unu și doi, și care probabil că nu are nicio legătură cu structura narativă, dar pur și simplu n-are cum să nu-ți placă. Mai e și vizita la părinții Ioanei, unde-l descoperim pe Victor Rebengiuc în rolul unui mare pasionat de câini.
Însă toate aceste lucruri bune nu pot susține o durată de două ore. Iar Charleston devine la un moment-dat, după prima jumătate, ușor plictisitor, umorul negru nu mai are efect și personajele devin tot mai neinteresante.