Bazat pe romanul omonim al lui W. Bruce Cameron, A Dog’s Way Home e povestea clasică a unui câine credincios, care trece printr-o mulțime de greutăți și aventuri pentru a-și regăsi stăpânul.
Nu are nimic original. Nici interpretările nu sunt remarcabile. Nici regia nu iese în evidență. Însă muzica completează bine narațiunea. E un film cuminte, ușor melodramatic, dar cu potențial educativ.
Bella e un câine care a crescut cu niște pisici într-o casă aproape părăsită.
Lucas (Jonah Hauer-King) lucrează la un spital și locuiește cu mama sa, veteran de război, interpretată de Ashley Judd. Lucas se atașează instantaneu de Bella când o vede și decide să o adopte.
Pentru că trebuia să fie și un personaj negativ în toată povestea asta, apare un vecin care urăște animalele, la care se adaugă un hingher corupt și o lege care interzice pitbullii în Denver.
Aceasta fiind situația, Bella este trimisă la niște prieteni în New Mexico, până Lucas reușește să se mute cu mama sa din Denver.
Numai că Bella nu prea înțelege ce vor oamenii de la ea și evadează, căutând drumul înapoi spre casă. Iar de aici începe aventura.
A Dog’s Way Home soundtrack
Cu o durată de 96 de minute, A Dog’s Way Home e un film previzibil. Știi de la început că nimic rău nu se poate întâmpla. Sau chiar dacă se întâmplă, totul se va termina cu bine.
Publicul său țintă sunt iubitorii de animale. Probabil și copiii.
Ești conștient(ă) că ești manipulat(ă) emoțional în aproape fiecare scenă, dar asta nu-i deranjant, pentru că regizorul Charles Martin Smith n-o face deloc într-un mod cinic.
A Dog’s Way Home este doar un film simplu, spus într-un mod simplu și direct, fără nicio subtilitate.