Iată un film cu super-eroi în care sfârșitul lumii nu mai e iminent. Evident că apar și aici situații în care eroii sunt în dificultate, dar nu mai e pericolul care-i pândea în majoritatea celorlalte filme din Universul Marvel. Ant-Man and the Wasp e doar un film de vară, amuzant, fără prea multe complicații.
Cei cinci scenariști care au contribuit la scrierea scenariului (Chris McKenna, Erik Sommers, Paul Rudd, Andrew Barrer și Gabriel Ferrari) duc acțiunea înapoi în timp. Evenimentele de aici se desfășoară între două războaie: undeva după Captain America: Civil War și înainte de Avengers: Infinity War.
Scott Lang (Paul Rudd) se află arestat la domiciliu pentru că a încălcat înțelegerea și a părăsit țara pentru a-i ajuta pe Avengeri în Civil War.
Din fericire, nu mai sunt decât câteva zile până când va expira pedeapsa.
Din nefericire, este răpit de Dr. Hank Pym (Michael Douglas) și de fiica acestuia – Hope Van Dyne (Evangeline Lilly) alias The Wasp – pentru a-i ajuta să o elibereze pe Janet Van Dyne (Michelle Pfeiffer) – soția lui Hank și mama lui Hope – din universul subatomic în care s-a pierdut.
Cam asta e toată povestea.
TV Spot Ant-Man and The Wasp
Ant-Man and the Wasp reușește să îmbine într-o proporție echilibrată umorul cu acțiunea, în vreme ce efectele vizuale sunt în doza potrivită astfel încât să nu te obosească și nici să nu pară că se abuzează de ele.
Iar Michael Peña face un rol fantastic de distractiv.
Nu e nicio urmă de îndoială cu privire la finalul întregii povești, dar carisma personajelor și ritmul bine setat nu lasă plictiseala să se instaleze.
Ant-Man and the Wasp ne amintește că filmele de genul ăsta ar trebui, în primul rând, să fie amuzante, captivante, să te bine-dispună și să nu se ia prea mult în serios.