De miercuri și până astăzi, 14 aprilie, în București, s-au putut viziona unele dintre cele mai reușite scurtmetraje de anul trecut, cu ocazia celei de-a șaptea ediții a Festivalului Internaţional de Film NexT. Nu am reușit să văd chiar toate cele 23 de filme din competiție, însă nu le-am ratat pe cele patru scurtmetraje românești și nici Pălmuiala / La Bifle – selectat în cadrul secțiunii Semaine de la Critique a Festivalului de la Cannes 2012, precum nici cel mai premiat scurtmetraj din competiția NexT de anul acesta: Noapte bună / Good Night, care a fost nominalizat la premiile BAFTA și a primit Premiul Juriului la Palm Springs Short Film Festival 2012.
De altfel, am reușit să văd toate filmele premiate la ediția aceasta, cu excepția celor două care au primit cele mai importante premii: Trofeul NexT și Premiul pentru regie.
Ovo, r. Eva Pervolovici, Franţa, 2013, 12′
Scurtmetrajul Ovo, al Evei Pervolovici este poate cel mai suprarealist și ciudat film dintre cele văzute. La mare concurență cu Pălmuiala.
O femeie poartă în pântec un copil de cinci ani. Cu chipul machiat aproape ca un clown și cu o fetiță (surioara copilului nenăscut) mult prea curioasă și cu un ou uriaș care zburdă liber pe străzi spre final, filmul ăsta intră pe lista WTF moments.
Mai multe despre Eva Pervolovici puteți găsi pe site-ul ei personal.
Pălmuiala / La Bifle, r. Jean-Baptiste Saurel, Franţa, 2012, 25′
Amintisem mai devreme de Pălmuiala. Da, și acesta este un ciudat, care urlă prin fiecare pixel dorința de a șoca publicul. Pare mai degrabă un copil răsfățat care ar face orice pentru un pic (25 de minute, mai exact) de atenție.
Poate fi interpretat ca o poveste romantică despre un tip timid, care încearcă să dovedească ceva în fața unei fete pe care se pare că o iubește. Iar pentru asta, se aventurează într-o luptă de kung-fu porno.
Sunt o femeie independentă / Ja sam svoj zivot poslozila, r. Sonja Tarokic, Croaţia, 2012, 27′
E așa plăcut să observi că scurtmetrajele pot fi și convenționale și fără dorința mai mult sau mai puțin ascunsă de a-ți atrage atenția cu orice preț! Iar filmul Sonjei Tarokic este un astfel de scurtmetraj.
O adolescentă are un blog. Acolo scrie că fumează iarbă și chiar și că nu se dă înapoi de la un blow-job. Lăsând la o parte faptul că nu înțeleg de ce ar publica cineva așa ceva pe blogul său (dar ce știu eu?!), acest film funcționează pentru că în cele din urmă are un mesaj și nu se abate de la el. Sonja Tarokic vorbește despre adolescență și despre relațiile de familie.
Noapte bună / Good Night, r. Muriel d’Ansembourg, Marea Britanie, 2012, 24′
Noapte bună este genul de film care mă derutează. După primele minute, mă întrebam ce caut să mă uit la așa ceva. Mai apoi, parcă arăta ca un film de la Hollywood. Câteva momente mai târziu, mi se părea că n-are nicio noimă. Iar mai spre final parcă s-a transformat într-o stranie poveste despre prietenie și despre cum e să fii o adolescentă de 16 ani (și jumătate).
Șanțul, r. Adrian Silișteanu, România, 2012, 18′
Dintre filmele româneşti, Șanțul, al lui Adrian Silișteanu, mi-a plăcut cel mai mult. Și nu pentru că povestea sa ar fi una deosebită. Însă dialogurile și (evident) imaginea te conving să urmărești toate cele 18 minute, chiar dacă puțin îți pasă despre ce anume vorbesc personajele. La urma urmei, este vorba despre un șanț și un botez. Cât de interesante ar putea fi niște discuții pe aceste teme?!
P.S. Nici nu l-am recunoscut pe Adrian Titieni în acest film.
Betoniera, r. Liviu Săndulescu, România, 2011, 15′
Liviu Săndulescu m-a păcălit aici. Credeam că, după Aurora, Cristi Puiu s-a apucat de scurtmetraje. De un realism pur, exact așa cum ne-au obișnuit filmele așa-zisului ”nou val al cinemaului românesc”, Betoniera vorbește despre îndrăzneala de a lua atitudine față de un lucru care te deranjează, despre neputință și, în cele din urmă, despre societatea românească actuală.
Deși nu este rău, m-am bucurat că Săndulescu nu s-a gândit să-l facă lungmetraj.
Treizeci, r. Victor Dragomir, România, 2012, 30′
În primele 15 minute ale sale, mă gândeam că așa ar fi trebuit să arate filmul lui Paul Negoescu, O lună în Thailanda. Dar după primul sfert de oră, Victor Dragomir mă pierde printre niște detalii care mi se par complet inutile.
Este o poveste despre nostalgie, despre iubiri trecute, despre prieteni și despre neputința de a schimba trecutul.
Victor Dragomir este un regizor de urmărit.
În acvariu, r. Tudor Cristian Jurgiu, România, 2012, 21′
Cu scurtmetrajul lui Tudor Cristian Jurgiu revin la filmele ciudate, mai mult experiment, un film ce pare mai degrabă un extras dintr-o piesă de teatru. Nu are rost să-l înțelegi, să-ncerci să-i înțelegi personajele. Acestea nu au gândire proprie, ci fac doar ceea ce li se spune în scenariu. Nu m-a convins povestea celor doi studenți, la fel cum nu m-a convins faptul că cineva ar putea avea pe perete un afiș cu Nichita Stănescu.
Filmele premiate la NexT 2013
Sâmbătă seară, NexT și-a desemnat câștigătorii iar filmul Și viii plâng / Os Vivos Tambem Choram, în regia lui Basil Da Cunha, a câștigat trofeul NexT 2013 „pentru măiestria cu care acest film prezintă o ficțiune dramatică filtrată prin lentila documentarului, transformând realitatea oamenilor și locurilor într-o experiență metafizică”.
Premiul „Cristian Nemescu” pentru Cea mai bună regie i-a fost acordat regizorului spaniol Chema García Ibarra, cel care a făcut Mister / Misterio. Juriul i-a acordat premiul „pentru felul în care prezintă un punct de vedere specific asupra vieții, folosind în mod eficient constrângerile formatului de scurtmetraj și pentru folosirea excepțională a umorului și suprarealismului”.
Premiul „Andrei Toncu” pentru Cea mai bună coloană sonoră a revenit sound designer-ului Ioan Filip, pentru filmul Treizeci. Juriul a oferit premiul „pentru felul în care folosește sunetele pentru a elabora povestea și a o face mai consistentă și mai tangibilă și pentru felul frumos în care muzica diegetică este transformată în muzică de film”.
Premiul pentru Cel mai bun scurtmetraj românesc din competiția NexT 2013 a fost câștigat de Betoniera, în regia lui Liviu Săndulescu, „pentru felul în care transformă o situație măruntă și ridicolă din viața reală într-o poveste relevantă pentru condiția umană în epoca modernă”.
În vreme ce Premiul publicului pentru film românesc a mers la Adrian Silișteanu, pentru scurtmetrajul Șanțul.
Juriul a mai acordat o Mențiune specială filmului britanic Noapte bună / Good Night, regizat de Muriel d’Ansembourg.
Filmele premiate mai pot fi urmărite astăzi, 14 aprilie, de la ora 20:00, la Cinema Studio, din București.