Cum, de ce și pentru cine mai scriem despre filme?

Ieri, 25 octombrie, la cea de-a șasea ediție a Les Films de Cannes à Bucarest, a avut loc o dezbatere ce a durat aproape patru ore și care a încercat să dea un răspuns la întrebarea: Cum, de ce și pentru cine mai scriem despre filme?

Invitați la dezbatere au fost Pascal Mérigeau (jurnalist și critic de film), Magali Montet (atașat de presă), Ronald Chammah (distribuitor) și Christian Ferencz – Flatz (filozof și teoretician de film).
Discuția a fost moderată de Boglarka Nagy (responsabil de proiecte de film și al cinematografului Elvire Popesco – Institutul Francez din România).

Pascal Mérigeau a început dialogul susținând necesitatea găsirii adevărului obiectiv atunci când se scrie despre un film. În opinia sa, critica de film este o meserie solitară. În momentul scrierii unei cronici de film, trebuie lăsate deoparte părerile celorlalți din exterior și trebuie să se renunțe, pe cât posibil, la orice urmă de subiectivitate.

De asemenea, Mérigeau a mai adus în discuție și relația dintre critic și cineast. Criticul trebuie să fie sincer cu cineastul, chiar dacă acesta îi e prieten.

Inevitabil, s-a ajuns și la comparația dintre criticii tradiționali și bloggerii de film. Jurnalistul francez a recunoscut că face parte dintr-o generație care nu înțelege frenezia de pe rețelele de socializare și nu este interesat de acest tip de opinii.

Face to face

Bloggerismul ascunde mult diletantism și multă incompetență. #dinpublic #lesfilmsdecannes

— Marin Apostol (@saramonn) October 25, 2015

"Găsesc bloggeri care scriu mult mai bine decât critici consacrați", Ionuț Mareș #lesfilmsdecannes

— Marin Apostol (@saramonn) October 25, 2015

Magali Montet a afirmat că importanța blogurilor de film în Franța este în scădere. Însă, în această fază a discuției s-a ajuns la o altă întrebare foarte interesantă: cine hotărăște dacă o persoană este critic sau doar blogger de film?

În Franța sau SUA, distincția o face publicația la care scrie respectiva persoană. Dacă ajunge să scrie la New York Times, New Yorker, Cahiers du Cinéma sau Le Monde, atunci poate fi considerată critic de film. În România însă, lipsește o instituție cu autoritatea necesară pentru a stabili diferența dintre un critic și un blogger, nu există publicații importante de cinema și chiar în revista Film, a UCIN-ului, poți citi articole bine scrise alături de materiale foarte slabe.

În calitate de distribuitor cu experiență, Ronald Chammah, poate că știe ce spune atunci când afirmă că critica de film nu poate avea vreun efect asupra vânzărilor decât dacă este unanimă. Pe de altă parte, Ileana Bârsan a intervenit din public și a adăugat că în ceea ce privește filmul românesc, critica de film în România este irelevantă.

Mérigeau a continuat spunând că trăim într-o epocă extraordinară, se scrie mai mult ca oricând despre film, dar nu se citește proporțional mai mult ca înainte de apariția internetului. În plus, nu există o conversație în jurul unui film printre critici sau bloggeri. Fiecare își scrie părerea ”în pătrățica sa” și nu se formează un dialog.

Trăim într-o epocă extraordinară, în care toate filmele câștigă bani. Chiar și cele bune. #lesfilmsdecannes.

— Marin Apostol (@saramonn) October 25, 2015

Nu există democrație în artă. Majoritatea nu are întotdeauna dreptate. Iar unui critic nu trebuie să-i fie teamă să-și exprime părerea sinceră, chiar dacă aceasta este împotriva opiniei generale.

De asemenea, nu contează doar ce se scrie, ci și cum se scrie. La fel ca și în literatură, și în critica de film stilul este important.

În partea a doua a discuției, Magali Montet a vorbit puțin despre relația dintre atașatul de presă al unui film și jurnaliști. Acesta trebuie să-i cunoască pe jurnaliștii pe care-i invită la proiecția unui film, să le cunoască preferințele.

Pascal Mérigeau a recunoscut că sunt filme despre care nu scrie chiar dacă merge la vizionarea de presă pentru că nu este genul de critic căruia să-i facă plăcere să distrugă un film. E mult mai greu să faci un film decât o recenzie, a adăugat el.

Spre final a intervenit și Cristian Mungiu, spunând: „Prestigiul unui Palm d’Or aduce și responsabilități. Trebuie să le accepți. Trebuie să le respecți. Iar meritul este în primul rând al premiului. Tu nu rămâi decât un cineast care trebuie să confirme la următorul film„.

În cele din urmă, nu s-a ajuns la un răspuns clar pentru întrebarea din titlul, dar ideea este că se scrie despre filme mai mult ca oricând, pe bloguri sau în publicații naționale; din pură pasiune, ca un hobby, sau în mod profesionist; pentru publicul tânăr și superficial, care-și alege filmul în funcție de cum arată posterul, sau pentru publicul cu adevărat interesat de cinema; se scrie articole scurte sau cronici elaborate. Așadar, avem de unde alege.

Spor la citit!