Un film frumos cu o poveste urâtă de viaţă şi un final de răscumpărare neaşteptat, cum îi place regizoarei să ofere cu speranţă şi generozitate.

Cu toate că A doua şansă este atent lucrat şi jucat pe măsură, obstinaţia cu care Bier se agaţă de aceleaşi şi aceleaşi teme şi motive este supărătoare. Filmul are, într-adevăr, o serie de atuuri, însă sunt servite în mod nefericit.

Ideea poate fi catalogata drept bolnava, asta e si opinia mea, insa chiar si asa trebuie sa recunosc ca filmul este jucat extrem de bine.

Din nefericire, în afară de actori, restul filmului are foarte puține caracteristici salvatoare.

Regizoarea câștigătoare la Oscar Susanne Bier și scenaristul său de încredere Anders Thomas Jensen au realizat câteva filme bune în trecut, dar acesta, cu o poveste absurdă despre copii furați, este ca o piesă victoriană extenuantă de o calitate artistică îndoielnică.

Există câteva scene de neprivit, dar Bier reușește aproape să treacă peste ele cu bine.

O distribuție decentă îi oferă mai multă credibilitate decât merită.