Tăiată cu toporul, la dimensiunile unui film de 105 minute, dintr-un best-seller de Seth Grahame-Smith, naraţiunea e o înşirare de episoade dramatizate minimal, în care numai ţîşniturile acelea eflorescente de sînge vampiric sînt lucrate în detaliu.

Toti se plang de faptul ca filmele nu mai aduc spectatori in sala si dau vina pe atractiile care tin oamenii departe de salile de cinema (padurile, plaja, muntele sau de ce nu… cartile) Faptul ca produsele lor au atins o cota nemaiintalnita de imbecilitate nu le trece prin cap si, dupa ce in secret decid sa taie toti copacii, sa polueze marea si sa dea foc la biblioteci, fug cu totii in pauza la toaleta unde in cele cinci minute de recreere vin cu mareata ideea de a-l aduce pe marile ecrane pe Abraham Lincoln ca vanator de vampiri.

dintr-o glumă bună se transformă într-un banc sec şi cam lung. Pentru că, vedeţi voi, se ia prea tare în serios

Filmul nu riscă nimic și împarte fiecare temă în două – o abordare ce pare eficientă atunci când tai lemne sau craniile vampirilor, dar plictisitoare atunci când e vorba de cinema.

Bekmambetov nu vrea să-i luăm filmul în serios, dar nici să râdem la el.

Din punct de vedere vizual, e îngrozitor.

Cu siguranță, Abraham Lincoln s-ar fi amuzat foarte tare dacă s-ar fi uitat la acest film. Tu, pe de altă parte, te vei distra la fel de bine.

De ce atât de serios? Ei bine, poate de vină este scenariul slab al lui Seth Grahame-Smith, care și-a adaptat propriul roman (Pride and Prejudice and Zombies)

Este o joacă distractivă, dar ideea sa centrală – cum că vampirii sunt responsabili pentru apariția sclavilor și nu americanii fără inimă – este prea deranjantă pentru a o trece cu vederea.

Iată cum se irosesc niște actori buni, o premiză excelentă și un titlu minunat.

Abraham Lincoln: Vampire Hunter al lui Timur Bekmambetov funcționează ca o sabie cu două tăișuri (sau un satâr, ca să menționăm arma preferată a lui Honest Abe). Pentru fiecare lucru bun, există unul prost; pentru fiecare moment de măreție, există unul de frustrare.

Abraham Lincoln al lui Benjamin Walker este o forță. Este obsedat, hotărât, feroce și puternic. Și ese fermecător, deștept, frumos și, pur și simplu, romantic.

Filmul ăsta merită un țăruș înfipt exact în inimă.

Bekmambetov regizează cu talent și reușește să facă dintr-o poveste absurdă și ciudată una câștigătoare.

„Abraham Lincoln: Vampire Hunter” e un titlu atât de bun, încât e păcat că cineva a trebuit să strice lucrurile facând un film cu acest titlu.

Fanii genului vor aprecia amestecul de acțiune și fantezie, în timp ce pasionații de istorie vor aprecia noua întorsătură pe care o ia Războiul Civil aici.

orice film care-i face pe oameni să citească despre adevăratul Lincoln este demn de laudă, însă, per total, filmul este, în mod ironic, unul fără sânge în vene.

e păcat că un concept atât de promițător a fost ecranizat atât de prost.

Un film mult mai distractiv decât m-am așteptat.