O bula atemporala, plutind stenica si mustind de speranta in bine, in mijlocul societatilor trecute, prezente si viitoare mustind la randul lor de rautati, insensibilitati, interese si manipulari.

Annie este o bucurie pentru suflet, un cadou minunat de Crăciun și nu numai.

Este un film care dezonorează genul din care face parte, și faptul că sunt atât de puține filme muzicale care se fac în prezent încât aceasta pare cu atât mai mult o oportunitate ratată.

Această „Annie” nu va câștiga niciun premiu pentru subtilitate, și nici atât pentru eleganță. Dar, se vede că a fost realizată cu multă imaginație și cu mult suflet.

Sentimentalismul a fost dintotdeauna o parte esențială în ADN-ul lui Annie. Nu ai putea face un film despre ea fără acest element.

O „Annie” fără spiritul sau energia originalului.

Este o viață grea pentru oricine trebuie să treacă prin suferința de a urmări această negândită reproducere a clasicului de pe Broadway.

Bănuiesc că un divertisment de familie trebuie să meargă pe o linie sigură și să evite să atingă anumite sensibilități ale publicului. Dar, există o listă lungă de filme, muzicale sau altfel, care sunt antrenante. Noul Annie nu este unul dintre acestea.

Ar trebui să-ți ungă sufletul, dar cu secvențe muzicale plictisitoare și cu interpretări exagerate te lasă cu o greață la dulcegării.

Soarele va răsări de dimineață, moment în care ar trebui să fi uitat această dezordine toxică.