Battleship este remarcabil de lipsit de inspiraţie chiar şi pentru liga din care face parte, punând într-o lumină mai bună filme altfel greu de apărat.

Avem un scenariu slab, cu gauri prin care povestea aluneca de mute ori si te lasa cu semne mari de intrebare la sfarsit. Avem clisee cu nemiluita, astfel ca totul este iritant de previzibil si… patriotic. Mai avem o poveste de dragoste siropoasa, niste Rihanna ca sa mearga bine product placement-ul si un buget imens pentru efecte speciale care sa-ti tina mintea ocupata timp de aproape doua ore.

Battleship este mult, mult prea lung (aproximativ două ore şi zece minute) pentru ceea ce oferă

Trecem insa peste motivatia ridicola a conflictului sau lasata pur si simplu in voia imaginatiei spectatorului si vom privi „Battleship” ca o provocare adresata iubitorilor de efecte vizuale, haos, arme uimitoare, inovatoare, strategii de lupta, „Arta razboiului” pe intelesul(si pielea) alienilor.

Daca s-ar fi vrut un film serios, care sa urmareasca maturizarea protagonistului, fortata de imprejurari extreme, ar fi ratat tinta. Dar toate ambitiile de-acest gen au fost descarcate din timp, preferandu-se o structura scheletica, aerodinamica, de entertainment suta la suta.

Battleship este un film slăbuţ, un science-fiction în care recunoşti uşor replici şi situaţii văzute de nu ştiu câte ori. Două sute de milioane de dolari aruncaţi în mod deosebit pe efectele speciale, astfel încât producătorii au şi uitat că mai trebuie să existe un scenariu şi s-au limitat la o poveste cu extratereştrii care invadează lumea.

O invazie extraterestră pe care numai U.S. Navy o poate opri ar trebui să fie captivantă, dar nu e.

Battleship e numai zgomot și ciocniri de metal, se afundă în superficialitatea Armageddon-ului al lui Michael Bay și sapă adânc până la nivelul extirpării creierului din trilogia Transformers.

are o poveste la fel de lipsită de ambiție precum o cină formată din macaroane: familiară și ușor de mâncat, dar fără să aibă o anume valoare nutritivă.

E un Pearl Harbor mai inteligent, mai puțin siropos și cu mai mulți extratereștri.

Battleship este realizat în tradiția filmelor Transformers, tot bazate pe jocuri Hasbro, și parcă ai impresia că Hasbro i-a arătat regizorului Peter Berg câteva filme de-ale lui Michael Bay și i-a spus să facă ceva asemănător.

rezultatul este un aspirant la statutul de blockbuster, care ar trebui să fie studiat în școlile de film drept exemplu a ce se întâmplă când partea comercială devine mai importantă decât conceptul în sine.

Battleship jocul este un clasic care-ți stimulează mintea, solicită logică, intuiție și o strategie bine gândită. Battleship filmul, din nefericire, nu posedă niciuna dintre aceste calități iar rezultatul este un blockbuster sci-fi dezamăgitor și surprinzător de plictisitor.

Dacă Transformers ți s-a părut puțin prea subtil, atunci filmul acesta ți se va părea perfect.

Cu niște efecte vizuale impresionante, Berg se luptă cu o armată întreagă de clișee și cu niște dialoguri cu adevărat oribile.

Se laudă singur ca fiind mare, obraznic și entertainment deloc inteligent – și nici nu încearcă să fie altceva.

O ratare.