Fara a functiona pe principiul perfectiunii, pentru ca “Birdman” sufera de sindromul exagerarii prin metafore (rareori), filmul este cea mai buna gaselnita a lui Keaton care livreaza o partitura priceputa, calculata, profunda si atipica, pe fundalul nebuniei si al depresiei.

Birdman e un „mise en abime” postmodern, uluitor si schizoid, despre confuzia dintre arta si orgoliul ranit al andropauzei.

Per total, filmul este de nota 10. Chiar nu i-am gasit vreun cusur si nici nu vreau. Este o satira, un misto, dar si un apel la trezire.

În esență, „Birdman” este un film despre presiunea celebrității (sau a pierderii ei), iar Inarritu încearcă să chestioneze relevanța oricărui act artistic, nu fără o doză consistentă de autocomplezență și autoreferențialitate (presupus camuflată).

”Birdman” este come-back-ul lui Michael Keaton, un film satiric si grav dar din punct de vedere al povestii nu vine cu nimic nou la capitolul ”momente si schite despre actori aflati la un pas de pensie”.

Una dintre cele mai emoționante realizări cinematografice de anul acesta.

Birdman este tot ceea ce îți dorești să fie un film: esențial, provocator, inteligent, impresionant din punct de vedere vizual, emoționant.

Birdman este o plăcere delicioasă și delirantă.

Dincolo de orice altceva, Birdman este tandru, amuzant într-un mod aspru și profund de tragic.

Unul dintre cele mai bune momente petrecute la cinematograf și ar putea fi chiar cel mai bun film al anului.

Cinema pur. New York pur. Jazz pur, vizualizat.

Portretul suprarealist al regizorului despre timpurile moderne și cultul celebrității este excelent în atât de multe aspecte, încât chiar și ocazionalele puncte în minus nu pot să oprească avântul lui „Birdman”.

Entertainment exuberant, amuzant, frenetic, în care chiar și Dl. Iñárritu se ridică la o înălțime în creștere continuă.

Ajutat de forța lui Michael Keaton, avântul cinematic al lui Iñárritu este la un nivel captivant de ridicat.

Acesta nu este un film care să aibă nevoie de mai multă creativitate, pasiune sau energie; ceea ce avea nevoie era reținere, mai multă atenție și o direcție.

„Birdman” este suprasaturat cu senzații diverse, care există într-o clasă doar a sa.

Amuzant și acid.

Birdman zboară foarte, foarte sus.

Birdman este un film care vrea să spună multe lucruri – media, faima, emoția interpretării actoricești pe scenă, ce se întâmplă când actorul principal are o erecție pe scenă – dar nu pare niciun moment să creadă ceea ce vrea să spună.